foarte curând, Iisus o să învie

*

nu mai e mult, Iisus o să învie

pe crucea grea a veşnicului ieri,

să ne simţim stăpâni pe veşnicie

noi, pleava viitoarei primăveri,

căci dureros se împlineşte spicul

şi ne usucă sângele discret

nimicul întregindu-l din nimicul

încetei risipiri încet, încet

*

şi nu rămâne colbul pe cărare

ca să zidească urme şi păşiri,

aud doar adierea-n depărtare

cum ofileşte lanuri de iubiri,

iar spicul se-mplineşte şi se coace

şi fără veste dă în scuturat:

chiar nu auzi cum sufletul meu tace

stea care cade-n margine de sat,

*

chiar nu auzi în arborii stingheri

cum se transformă cercuri în sicrie?

pe crucea grea a veşnicului ieri,

foarte curând, Iisus o să învie