Dubioza kolektiv, copiii mei din Bosnia

“Dubioşii” Almir şi Drăguşanul

*

După o săptămână minunată, petrecută cu poeţi evrei, am avut şi o seară… musulmană, cei mai mulţi dintre băieţii mei bosniaci fiind muslini. Dar cultura, când îşi găseşte făgaşul firesc, uneşte sufletele, le îngemănează aproape de Dumnezeu, deasupra etniilor şi a eresurilor religioase.

*

Nu am întâlnit, printre muzicieni, oameni mai spirituali decât deci de la “Dubioza”. Ambii solişti îmi sunt prieteni de durată (Petar e fiul meu, pentru că taică-său e sosia mea: se speriase, acum doi ani, când a dat cu ochii de mine, surprins de faptul că-l găsea, aici, pe tatăl de acasă), dar Almir, fire năvalnică şi generoasă, un alt descheiat la suflet (pe lângă Florin Piersic) e bucuria mea, la fiecare reîntâlnire, copleşindu-mă cu ghiduşii, pe care aparatul de fotografiat rar le ratează:

*

*