drept cer al lumii cenuşiu
*
toţi cei pe care-i ştiu mă-nvaţă,
iar cerul neştiinţei lor
mă-nvăluie cu fum şi ceaţă,
dar am un suflet răbdător
în care nimeni nu dărâmă
aleanul pentru libertate,
deşi mi-i sufletul fărâmă
bicisnică-n eternitate,
*
deşi ninsorile-l colindă
şi îl transformă în ninsori
când cerul scârţâie, din grindă
şi până sus, în căpriori,
când spaimele ca nişte sumbre
încenuşări presoară beznă
şi mi se rup atâtea umbre
precum clipitele din gleznă,
*
căci am o candelă pe masă:
de când mă ştiu şi cât mă ştiu
alungă negura şi-o lasă
drept cer al lumii cenuşiu