din cupa vremilor divină
în universul care vine
să-ntrupe noul univers
la uşi bătuse oarecine
şi-atât de ostenit de mers
încât l-am invitat la masă
să-mi afle-n cupele de vin
ceva din ceea ce m-apasă,
un strop din propriul meu destin
şi aşteptarăm primăvara
aşa cum fac de-o veşnicie,
prin ceruri clătina vioara
ecouri dintr-o poezie
de parcă florile-s vestirea
luminii care va să vină,
hai, soarbe leneş nemurirea
din cupa vremilor divină