Desluşirile celor o mie de vieţi, din care sorb cu nesaţ

Andi

*

Nu cred să fi avut, în viaţa asta, o altă tulburare a sufletului mai profundă decât cea provocată de muzica fiului meu, Andi, şi a băieţilor din trupa “Toy Machines“, care va alcătui primul lui şi primul lor album. O ascult, zilnic, aproape încrâncenat, risipindu-mă când nisip presurat, când piatră ferecătoare de lumină, mă prăbuşesc, zilnic, în nostalgie până la înlăcrimare şi, tot zilnic, îmi cresc aripi şi pot să zbor.

*

Nu ştiu şi nici nu-mi pasă de cât succes se va bucura albumul acesta, cu muzica lui Andi şi cu muzica trupei “Toy Machines“, câtă vreme eu abia prin ea trăiesc cu adevărat, de parcă m-aş mai naşte de o mie de ori. Şi poate că asta mi se întâmplă, poate că vieţile acelea, o mie – la număr, sunt şi singurele care contează.

*

Deocamdată, adică până ce nu va fi gata albumul, nu am învoire să împărtăşesc şi altora desluşirile celor o mie de vieţi, din care sorb cu nesaţ. Mă şi tem de clipa aceea, sub impresia stranie că, începând de atunci, tot atâţia necunoscuţi îmi vor îmbrăca vieţile abia desluşite şi se vor tot duce pe cale…