Delaţiunea, între Hammurapi şi Codruţa Kovesi!
*
Primul legiuitor al omenirii, cu codul lui de 282 legi păstrat în întregime (Jastrow, Morris, The Sacred Books and Early Literatury of the East, I, London, 1917, pp. 116-141), Hammurapi (2125-2081 înainte de Hristos), pare-se că a fost exact opusul, reciprocul şi viceversul amazoancei Codruţa Kovesi.
*
Patru din primele cinci legi ale lui Hammurapi sancţionau… cu moartea şi cu confiscarea averii înscenarea şi delaţiunea, pe când Codruţa şi cu gealaţii săi, taman pe dos. Ce-i drept, Hammurapi obişnuia, ca să afle adevărul, să îl arunce pe învinovăţit în râu şi, dacă nu se înneca, însemna că omul era nevinovat şi că toate acuzele erau mincinoase. Chiar şi magistratul, inclusiv Codruţa Kovesi a acelor vremi (patru milenii au trecut ca o clipită), răspundea pentru erori, plătind de douăsprezece ori mai mult şi fiind exclusă de pe scaunul judecătorilor.
*
Dar iată, în esenţă (am scos chestia cu scufundatul în rău, de pildă), Legile 1, 2, 3 şi 5, aşa cum se aplicau, acum 4.100 ani înainte de Codruţa Kovesi şi de neo-securiştii ei:
*
Legea nr. 1: „Dacă cineva înscenează o faptă altcuiva, atunci el să fie pedepsit cu moartea” (p. 116).
*
Legea nr. 2: „Dacă acuzatul este nevinovat, atunci cel care a adus acuzaţia să fie pedepsit cu moartea, iar nevinovatul să primească şi casa acuzatorului său” (pp. 116, 117).
*
Legea nr. 3: „Dacă cineva aduce o acuzaţie şi nu dovedeşte ceea ce a acuzat, să fie pedepsit cu moartea” (p. 117)
*
Legea nr. 5: „În cazul în care un judecător, care se pronunţă într-un caz, dacă din vina lui comite o eroare, atunci el va plăti de douăsprezece ori cuantumul amenzii şi va fi îndepărtat de pe banca judecătorilor” (p. 117).
*
Concluziile vă rog să le trageţi singuri!