deja-i pășirea vieții tale

împovărat de manuscrise

abia, abia pășeam pe drum,

deasupra aripi interzise

zvâcneau în verbele de fum

pe drumul lung împrăștiate

ca niște pietre de pripas,

cântam și cântecele toate

cu mult în urmă au rămas

*

uitându-mă-n împovărare

cu pagini scrise migălos,

mă-ndepărtam de-ndepărtare

ca să trăiesc fără folos

ca pelerin înspre niciunde,

dar fascinat de rătăciri

sau ca un fur care ascunde

cu patimă niște iubiri

*

și refuzam întotdeauna

să am identități precise

și-ades mă regăsea minciuna

împovărat de manuscrise

și tot cântând, cântând, cântând

în ritmul pașilor agale

cu viața asta până când

deja-i pășirea vieții tale