De la BUCOVINA ROCK CASTLE, la ZICĂLAŞII
*
Întotdeauna mi-am dorit să ofer conjudeţenilor mei câteva bucurii de excepţie şi cum literatura are o adresabilitate restrânsă, am apelat la muzică, stabilindu-mi două repere înrudite, muzica rock şi muzica medievală românească. Dar, cum nu sunt muzician, mi-am împlinit visele apelând la muzicieni de primă mână, dispuşi să-şi asume visele mele şi să le transforme în realitate.
*
De fiecare dată şi în fiecare an, am avut de biruit indiferenţa sucevei şi ostilitatea tembeleviziunilor locale. La Rock, în vara trecută, dădeau, simultan, seară de seară şi în direct, interviuri la televiziunile naţionale Constantin-Emil Ursu, Doru Popovici, Mihnea Blidariu, Andi Drăguşanul şi solistul celei mai populare trupe din seara respectivă (eu mă abţin, de multă vreme, de la a da interviuri), iar tembeleviziunile sucevene lipseau cu desăvârşire. Se aflau 5.500 de oameni fericiţi în faţa scenei, suceava trăia un eveniment cultural la care nici măcar nu putea îndrăzni să viseze, iar tembeleviziunile pupau, contra publicitate, fundurile tovarăşilor ştabi locali, ca să aibă la ce se uita cocoanele domniilor lor, fără riscul de a face toxiinfecţii intelectuale.
*
În acest an, am mai încercat o chestie care nu s-a mai făcut, adică m-am transformat în “Ion, drăguşanul de Zicălaşi”, punând în scenă, împreună cu prof. Petru Oloieru şi cu muzicienii lui, primul concert de muzică medievală românească din istoria acestei ţări. Cântece care vin, ca melos, din ritualurile totemice ale străvechimii şi care se constituie într-o muzică preclasică desăvârşită, repertoriul acoperind veacurile XV-XIX. Dar suceava iar ne stă împotrivă, iar tembeleviziunile tembeleviziuni rămân, fără să realizeze că, încet-încet, fenomenul youtube-facebook le îmbrânceşte în inutilitate.
*
Dovada: faceţi click pe fotografia care urmează:
*