De ce plătim impozite în suceava lui lungu?

Turistul: Alooo, domnu’, mai este mult până la ieşirea din Suceava?

*

Astăzi, am fost să-mi plătesc impozitele la primărie. Am aşteptat, desigur, ca, mai întâi, să-mi distrugă lungu maşina, cu noile lui pasiuni arheologice, iar după ce mi-am însumat pagubele, am mers să achit birul pe prostie şi laşitate, că doar lungu nu ne rablageşte maşinile de pomană.

*

Prin voia sorţii şi a întâmplării, locuiesc în buricul târgului, pe Mărăşeşti, dar taman aici şi-a găsit lungu să caute comorile lui Decebal. Fără detector de metale, ci de-a droanga, după cum îi este obiceiul. Străduţa mea a fost, pur şi simplu, retezată de un şanţ al lui lungu, acoperit de mântuială, peste care nu pot trece cu maşina mea joasă. Nu-i bai, ocolesc!

*

Utilajele puse de lungu să afle comoara lui Decebal

*

Dar, ca să ocolesc, am de înfruntat riscuri şi mai mari, pentru că pe străduţe precum Oituz lungu nu pune făraş de asfalt, dar impozite grase încasează. Am, însă, inimă tare şi doar mă amuz când văd cum, deşi conduc încet, grijuliu, cu precauţie, tot mi se distruge maşina.

*

Străduţa Oituz

*

Nu-i bai, impozitele e musai să le plătesc, aşa că urc în şandramaua edilitară a sucevei şi mă îndrept spre ghişeul ştiut. Acolo, o doamnă. Cam nouţă, cam de când cu “ne-am luat ţara înapoi”, deci înceată şi vorbă lungă, dar ţepoasă foc. Pentru că mă simt ostenit de corectura la trei cărţi şi o revistă, nu protestez, ci doar scot aparatul foto de la cingătoare şi, spre stupefacţia doamnei, apăs pe declanşator.

*

Doamna de la ghişeul primăriei

*

Phii, şi ce s-a mai aprins! A chemat chiar şi jandarul şef, ca să-mi ia aparatul, dar jandarul, băiat tânăr şi cu o privire inteligentă, ştia că un funcţionar public, aflat în spaţiul public, în sictirul exercitării atribuţiunilor de serviciu, poate fi fotografiat de către cel care, alături de alţi fraieri, la fel de laşi ca mine, au maşini rablagite de incompetenţa lui lungu. E drept, a cam durat până a priceput şi doamna, apoi, pentru că doar asta ceream, mi-a dat fiţuica, în baza căreia am putut plăti birul de fraier urban, adică impozitul luat cu japca mărită de către primărie.

*

Între timp, am admirat, peste drum, noua cârciumă (tot a lui Lungu?), “La bibliotecă”, aflată în reconstrucţie, după un incendiu. Studios, lungu, ăsta! Wilde şi biblioteca! Şi n-a mai fost, şi, din păcate, nu va mai fi nimic după aceea. Sfârşit.