David Vogel şi premoniţia lirică din 1919

David Vogel avea doar 18 anişori, în 1919, când a scris, pe paginile unui mic calendar, un poem tulburător, marcat de o premoniţie incredibilă. Un poem care nu a mai fost publicat, dar pe care prietenul meu Menachem M. Falek l-a tradus în română şi mi l-a trimis, sub copleşitoarea impresie pe care a făcut-o şi asupra lui:

Menachem Falek şi Radu Bercea, la Gura Humorului

Am văzut fete plecând

Şi feţelor lor s-au înroşit şi s-au alungit

Ca apusul stacojiu

Copii rotunzi şi trandafirii

Au mers inocenţi

Căci au fost chemaţi

*

Am văzut oameni

Mândri şi drepţi trecând străzile lumii

Ochii lor mari s-au îndepărtat

Înlăuntrul lor mai departe

Şi ei au urcat liniştiţi

Şi au plecat

*

Ultimii suntem noi

Ziua se înserează

Ultimul şi singurul vagon e deja pregătit

Ne urcă tăcuţi şi noi

Ştim că nu ne va aştepta nimeni.