cu poeme doar cenuși în zori

*

n-am văzut când au plecat cocorii,

nu i-au plâns cobzarii de pe drum:

eu sunt furul ce așteaptă zorii,

verbele-mi sfârșesc cenuși sub scrum

și tresare câte-o licărire

de alean de lacrimă și foc

când în ceruri câte-o-nșiruire

de mistere vechi se prind în joc:

*

cine-s eu să pun la îndoială

din cuprinsul nopții legea firii?

ca pândar cu țintă ireală

mă mai țin captiv doar trandafirii

cu boboci târzii sfidând înghețul

și ninsoarea care o să vină

ca să-mi ceară numai mie prețul

irosirii fără nici o vină

*

și-am să scot atunci dintre clipite

șiruri ignorate de cocori:

eu sunt furul veșnicei ispite

cu poeme doar cenuși în zori