crucificat pe noul an
a doua zi am dat cu zarul
şi-am câştigat nişte speranţă
pe care viscolul din iarnă
o-nfăşura pe depărtări
şi presura în ambianţă
acelaşi cântec sfânt cobzarul
de parcă i-am ursit să cearnă
clipite, doruri şi uitări,
iar tu îmi aşterneai pe masă
numai poemele nescrise
şi închinam ca din pocale
sorbind cuvinte de alean,
din cer ferestrele deschise
rupeau lumina ce apasă
acelaşi început de cale
crucificat pe noul an