Constantin-Emil Ursu, o sărbătoare şi pentru noi, drăguşanii
Când „Toy Machines” a scos primul său album, iar Andi a venit de la Cluj-Napoca, să mi-l aducă, întâi şi întâi am făcut un drum până la casa lui Constantin-Emil Ursu, omul care nu doar lui Andi, ci amândurora şi multor, multor altora ne este „super drag”. Iar dragostea noastră şi a tuturor celorlalţi se fundamentează pe faptele lui Emil, omul care se ruinează pe sine doar pentru a-i bucura pe alţii. Suceava îl ştie, în general, datorită transformării Muzeului Bucovinei în inima culturală de neconstestat a judeţului, o inimă vie, aflată în reverberaţie cu inimile tuturor, începând cu cele ale copiilor şi vibrând din generaţiei în generaţie ca o adevărată aflare de sine. Eu îl preţuiesc pentru mult mai mult: pentru cele două “fete” ale sale, soţia Laura şi fiica Anisia, pentru extraordinara lucrare de doctorat, prin care a valorificat descoperirea arheologică epocală de la Baia, în urma săpăturilor arătându-ni-se, cu întreg patrimoniul ei de frumuseţe, o aşezarea abandonată prin anii 5.000 înainte de Hristos, odată cu năvălirea spre sud a primelor valuri de populaţie polară.
La câte a izbutit să facă în viaţă, adesea neglijându-şi familia – noroc de festivaluri, care însemnau tot atâtea prilejuri pentru prinţesa lui, Anisia, de a-l mai vedea – Constantin-Emil Ursu s-ar putea declara împăcat cu sine, dar nu este el omul care să se oprească pe cale, fie şi pentru răgaz, pentru că se află într-o atavică şi aproape ursită competiţie cu sine, Emil sorbindu-şi aura din bucuriile tuturor şi fiind trăit de către cei mai mulţi drept bucurie, pe reciprocitatea aceasta durându-se, de fapt, temeinicele prietenii.
Noi, drăguşanii, avem norocul de a ne bucura de frăţietatea lui, unindu-ne preocupări care trec dincolo de fereastra fiecărei zile pentru a aduna aripile de pe cer şi a le depune evlavios în sufletele contemporanilor. Deci nu e nici o exagerare dacă susţin că sărbătoarea zilei de naştere a lui Constantin-Emil Ursu înseamnă o bucurie şi pentru noi; una splendidă, adevărată şi tulburătoare.
La mulţi ani, Constantin-Emil Ursu,
şi Dumnezeu să ni te ţie
numai întru bucurie!