Concert Porumbescu, de ziua lui Ciprian

*

Pentru că bucovinenii obişnuiesc să sărbătorească… moartea lui Ciprian Porumbescu (bundiţele de dihor îi stânjenesc la comemorări), mă bate gândul să organizez, în 14 octombrie 2017, sărbătorirea zilei lui de naştere (pentru prima dată în… istorie), printr-un concert, în cea mai mare parte instrumental. Cu Răzvan Mitoceanu şi cu Adrian Pulpă am avut, deja, o discuţie de tatonare – nu şi cu Petrică Oloieru, care, în urma unui surprinzător accident, este imobilizat la pat. Şi tare aş avea nevoie şi de sfaturile lui.

*

Vreme de două zile, am adunat partituri tipărite (scanările manuscriselor de la Muzeul Bucovinei le am de multă vreme), iar în următoarele zile va trebui să aflu care tipărituri sunt falsuri ale lui Radu Cionca sau ale lui Leca Morariu (ambii abundă în “revizuite”, cea mai ciopârţită şi falsificată lucrare fiind “La malurile Prutului”), pentru că eu visez să-l ascult pe Ciprian Porumbescu aşa cum ne-a visat el (el nu ne-a cântat pe cei reali, ci pe cei speraţi) şi nu cum l-au “revizuit” necompozitorii cu aere buzincuriste de excegeţi.

*

*

Nu ştiu încă ce formulă instrumentală vom folosi, deşi desenul braşcanului Archip Roşca, de mai sus, îmi oferă câteva sugestii. Deocamdată, am grupat partiturile pe teme, ca să le pot confrunta cu manuscrisele. Cu siguranţă, voi asculta, în 14 octombrie 2017, “Rapsodia Română” (pariaţi că Buzincu îmi face un memoriu la perfecta Mirela Adomnicăi, iar aceasta se va plânge preşedintelui Flutur că salariatul dumnealui a furat de la Enescu rapsodia şi i-a dat-o, fără licitaţie pe SEAP, cetăţeanului Porumbescu Ciprian din Stupca?). Ştiu doar că, în 14 octombrie 2017, îl voi asculta pe Ciprian Porumbescu povestindu-se şi mărturisindu-şi vremea. Unde? Nici la asta nu m-am gândit şi nici nu-i bai, încă.