Colinda „La curtea lui Ștefan Vodă”
Pentru că avem mult de lucrat împreună și pentru că nu găsim cale de sărbătorit mai ispititoare decât traducerea primei și singurei istoriii a Sucevei, publicată, în 1876, de Wilhelm Schmidt, vorbesc des și pe îndelete cu domnul Dr. ing. Ion Barbu. De regulă, și despre alte lucruri. Așa se face faptiul că, în ziua de Crăciun, domnia sa mi-a cântat două colinde promise, aduse de înaintașii din Bărbeștii Bucovinei în Dobrogea, un Colind al Cerbului („Sus, la munte, ninge, plouă, / Jos, la șară, cade rouă”), amestecat cu versuri din Colindul Bourului Negru, și, cu aceeași voce superbă, colindul La curtea lui Ștefan Vodă, care este, de fapt, o adaptare a colindului La curtea lui Radu Vodă, adică a unei orații de nuntă, pe tema biruinței asupra Timpului, prin „vânătoare cosmică” (Capricornul fiind prezent în ritualurile ceremoniale străvechi drept Cerb sau drept Căprioară, funcție de dedicarea totemică specifică diverselor ceremonii astrale.
Cum nu mă pricep la cântat, mi-am zis să-l „colind” pe fermecătorul partener de trudă, domnul Dr. ing. Ion Barbu, cu textul consacrat al orației de nuntă, transformată, prin incizii de baladesc, într-o superbă colindă aparent lumească și în totalitate astrală:
LA CURTEA LUI RADU VODĂ
Culeasă de G. Coatu, învățător din Cerna, plasa Măcin, județul Tulcea
La curtea lui Radu-Vodă,
Cununiadi vinecioari,
La curtea lui Radu Vodă,
Multă vorbă di-adunat;
Dar di cini s-adunat?
Di boerițăli di a Moldovii,
– Daleu, Vasili, fătu meu,
De ții murgu di-asudat,
Asudat în apă dat?
Ai gonit or ti-o gonit?
– Nu m-o gonit, Doamni,
Ș-am gonit,
Am gonit di-o ciută lină,
Ciută lină, fără splină;
Di pi malu Prutului
Pân’ la malu Oltului.
Când la Olt o dat înot,
Eu cu murgu după ea,
Pân’ la scara murgului
Și’n spata volnicului.
Nu mi-l crediți, mari boieri;
Căutați în buzunari,
Buzunari supt caftali,
Căutați în degețăli,
Și-i luați di-un ineluș
Că-l ari di-o ibovnică
Cali di trii săptămâni.
El mi-o faci în trii zâle:
Una dus, una vinit,
Și una cu ea iubit.
După fiecare viers se repeta cuvintele „Cununiadi vinecioari”
(Tocilescu, Gr. G., Materialuri folkloristice, I, București 1900, p. 1466).