cobzarii fiind uitaţi pe cruce

în universul necuprins

de clipa vecilor ursit

de-atâtea ori m-a tot învins

cireşul nostru înflorit

fiindcă am vrut să-mi pun cămaşă

de mire numai floarea lui

prietenoasă şi vrăjmaşă

pe care-o văd şi care nu-i

decât desprinsa lumânare

din negurosul univers

când o tot sui cu-ncrâncenare

pe crucea fiecărui vers

ca să-mi rămână mie vecii

clipitei care se tot duce

când psalmi presoară-n cer diecii

cobzarii fiind uitaţi pe cruce