1907: Răscoale din România

*

Privitor la tulburările agrare din Româ­nia, care iau un caracter îngrijitor, primim următoarele amănunte: La Botoşani situaţia este foarte gravă. Luni, dimineaţă, a intrat în oraş un număr mare de ţărani: 600 de ţărani, de pe moşiile Vorniceni şi Vlădeni, proprietăţile dlui Scarlat Ferichide, preşedintele Curţii de Apel de Ilfov, au pătruns în oraş, au intrat în curtea arendaşului Leon Costiner şi au devastat complect casa. Alţi săteni, de pe moşiile Stănceni, arendată dlui Mihai Popovici-Băznoşianu, au pătruns de asemenea în oraş, s-au dus la locuinţa arendaşului şi au asediat casa, dându-se la devastări. Răsculaţii sunt stăpâni pe oraş; ei devastează în voie bună. Au avut loc mari tulburări. Armata a fost atacată. Dl maior Boureanu, comandantul vânătorilor, a fost grav lovit cu pietre. Oraşul fiind devastat în mai multe părţi, şi armata fiind atacată, s-au tras focuri de către soldaţi. Au căzut împuşcaţi 4 ţărani şi 12 răniţi.

*

La Todireni, a fost atacată curtea arendaşilor Caufmann şi Crasnaselski. Nu se afla la curte decât un băiat al lui Caufmann, care a tras două focuri de revolver, rănind pe ţărani. Tânărul Caufmann a fost grav maltratat de săteni; curtea a fost devastată. Prefectul de Botoşani, înspăimântat de cele ce se petrec în oraş, a rechemat telegrafic trupele care au fost trimise la Hârlău. Ovreii din Hârlău, îngroziţi de a rămâne fără armată, au telegrafiat regelui, cerând să li se trimită forţe, pentru apărarea vieţii lor, arătând că vor plăti ei cheltuelile pentru aducerea şi întreţinerea trupelor.

*

Ştirea despre tulburările din Botoşani, aşa cum am dat-o mai sus, se confirmă în mod oficial, cu următoarele amănunte: Pe lângă cei 4 nenorociţi ţărani, care au căzut loviţi de gloanţe, mai sunt şi săteni grav răniţi. De asemenea, dl maior Boureanu a fost trântit la pământ, de pe cal, fiind atins de un glonte. Maiorul e grav rănit şi a fost transportat la spital. Iată, pe scurt, cuprinsul raportului oficial, care s-a trimis guvernului, asupra evenimentelor din Botoşani: „Dimineaţă, au încercat vreo 700 ţărani să între în oraş. Ţăranii erau foarte îndârjiţi, atunci colonelul a ordonat să se tragă o salvă în vânt. Faptul acesta a îndârjit şi mai mult pe răsculaţi, care s-au năpustit imediat asupra trupei. Atunci, s-au tras focuri adevărate şi au căzut 4 morţi şi 8 răniţi şi a fost rănit şi maiorul Boureanu. În timpul când lupta aceasta se da la bariere, s-a răspândit în oraş vestea că evreii s-au înarmat, pentru a se apăra singuri, şi că, în cartierul evreiesc, s-ar fi omorît un om. S-au trimis şi în această parte trupe.

*

Turburări în judeţul Dorohoi. La Darabani, moşie care aparţine jumătate dlui Vasile Lascăr şi jumătate dnei Golescu, au fost mari devastări. Un mare număr de case au fost dărâmate. Răscoala s-a întins în tot judeţul. La Bădeni, sătenii răsculaţi au pus mâna pe arendaşul acelei moşii, numit Crasna-Hensky, l-au legat şi l-au dus la primăria din Todireni, unde îl ţin arestat, pană la rezolvarea chestiei agrare. Din Iaşi se comunică, în ultimul moment, că legătura telegrafică şi telefonică cu oraşul Botoşani, pentru particulari, este imposibilă. Firele telegrafice sunt acaparate de autorităţi, iar firul telefonic, trecut prin Hârlău şi Bivolari, localităţi în stăpânirea răscoalelor, nu poate fi utilizat.

*

Trustul arendaşilor evrei din Moldova. Cea mai mare parte a moşiilor boereşti din Moldova erau date în arendă la două familii evree, Fischer şi Juster, care exploatau ţărănimea într-un mod îngrozitor. Câteva cifre vor justifica revolta ţăranilor din judeţele nordice ale ţării româneşti. Vom vedea cum trustul acesta acapara, în fiecare an, mai mult teren şi, dacă e să dăm crezământ ziarelor de partid, chiar statul, sub diferite guverne, a încredinţat din teritorul său pământ evreilor, în loc să-l împartă ţărănimei. În 1902/3, familia Fischer avea în exploatare 138.423 de hectare pământ arabil, pentru care plătea arendă anuală 2.867.116 lei. În 1904, s-a urcat terenul arendat la 237.863 de hectare, pentru care plăteau 3.228.882. Actualmente, ei plătesc arendă 3.441.343 lei pe an. Teritorul ocupat de ei închide 79 de comune rurale. Unii dintre membrii acestor două familii au obţinut chiar împământenirea, în scopul de a putea deveni proprietari rurali. Pământul arendat de cele două trusturi nu se lucră, după cum se obişnueşte în toate ţările, cu condiţiuni agricole normate de ele, ci-l dau în exploatare ţăranilor cu preţuri enorme, de la 60-80 lei hectarul, pe câtă vreme ei îl plăteau numai cu 20-25 de lei. Este evident că, între astfel de împrejurări, ţăranul, oricât de paşnice principii ar avea, să nu mai rabde, de la o vreme, jugul, care atârnă prea greu pe umerii lui, şi să se revolte împotriva condiţiilor economice, care-l ţin, şi astăzi, într-o existenţă care diferă, în foarte puţine amănunte, de aceea a animalelor.

*

Târgu-Frumos, 18 martie (stil vechi – n. n.)). Astăzi, un mare număr de săteni revoltaţi, din comunele Brăiuleşti, Hăbăseşti, Strunga, Criveşti, din judeţul Roman, şi alte sate s-au revoltat şi ei în contra arendaşilor şi evreilor, aşa că proprietarul Lupescu a fost silit să fugă din Brătuleşti. Azi, ei au devastat prăvălia dlui Carol Iacobsohn, din Strunga; mărfurile au fost aruncate pe stradă, iar tutunul l-au împărţit, ducând cu ei saci cu tutun. Iacobsohn, aflând că sosesc revoltanţii la el, a închis prăvălia şi s-a refugiat la Târgu-Frumos. Azi pleacă la Strunga două escadroane de roşiori. La bariera Buznea au sosit alte grupuri de săteni, din Brăeşti, dar au fost oprite de armată.

*

Un prefect model. Relativ la mişcările ţărăneşti din judeţul Botoşani, se zice că prefectul acestui judeţ, dl Vasescu, fiind chemat de urgenţă de ministrul preşedinte la Bucureşti, pentru a i se cere personal informaţiuni asupra dezordinelor, ar fi răspuns şefului, la imputările ce i s-ar fi adus, de a nu fi luat măsuri pentru potolirea acestor răscoale, că nu e nici un pericol pentru poporul român. „Dar nu e vorba numai de poporul român, ci şi de celelalte naţionalităţi din ţară”, i-ar fi observat ministrul. La acestea, prefectul a răspuns: „Nu dau un singur român pentru un milion de jidovi!”. Dacă nu-i vreo interpretare răutăcioasă, din partea evreilor din Budapesta, felicităm şi noi sănă­toasa inspiraţie a prefectului Vasescu (Tribuna, Anul XI, nr. 54, joi 8-21 martie 1907, p. 3).

1907: Pe străzi sângele curge în valuri!

*

Tulburările agrare din România, după cum cititorii vor vedea din amănuntele ce publicăm, au luat un caracter foarte serios, chiar grav, care nu se ştie ce întorsătură tristă poate avea. Cele ce se publică, însă, în presa maghiară sunt născociri tendenţioase. Astfel, pe ziua de azi, presa maghiară dă, cu litere mari, senzaţionala ştire despre: „Nimicirea totală a oraşului Botoşani, incendiarea Dorohoiului, pe străzi sângele curge în valuri!”. Şi toate acestea le-ar fi pus la cale… ruşii, care, prin agenţi secreţi, au agitat ţărănimea contra ovreilor!… Adevărul este, însă că bieţii ruşi îşi au ei acasă mizeriile lor. Cât despre instigatori, nu-i nevoie ca ei să vină din Rusia, căci sunt destui pe pământul României: toţi o arendaşii străini, adică mişeii care (după cum s-a constatat unanim de bărbaţii de stat ai ţării) exploatează, în chip neomenos, şi au adus la disperare pe nenorociţii săteni români.

*

Era fatal ca aşa să se întâmple. Ne aducem aminte că, înainte cu un an, când a fost, pe la noi, profesorul universitar C. Stere, vorbindu-ne de situaţia ţărănimii, o afla aşa de exasperată, încât zicea că, dacă nu se va lecui, se pot întâmpla tulburări grave… Parcă a fost proroc! (Tribuna, Anul XI, nr. 54, joi 8-21 martie 1907, pp. 1, 2).

1907: Primejdia trusturilor ovreeşti

*

Interpelarea dlui deputat loan I. C. Brătianu, adresată, în şedinţa de vineri a Camerei. „Interpelarea mea nu are nevoie de lungi dezvoltări. Chiar în enunţarea ei îi află, desigur, întreg înţelesul şi guvernul, şi toţi membrii Adunării. Chestiunea la care se raportă e în minţile tuturor; ea este prea gravă şi primejdia la care poate da naştere, prea cunoscută pentru a fi trebuinţă de multe explicări. Starea populaţiunii rurale, în genere, necesită imperios o grabnică şi eficace îndreptare. În ultimii ani, o nouă împrejurare a îngreuiat tare această stare, în multe localităţi. O mână de oameni, străini de interesele mari ale dezvoltării noastre economice şi sociale, s-au făcut stăpâni, prin arendare, pe întinderi tot mai mari din suprafaţa cultivabilă a ţării. O singură familie asociată posedă astfel o întindere superioară a multora din districtele ţării. Sute de mii de hectare şi deci sute de mii de ţărani stau sub dominaţiunea monopolistă a câtorva indivizi, care n-au nici o grijă de starea în care vor rămânea localităţile ce le stăpânesc, după sfârşirea contractelor lor, servindu-se de influenţe puternice, pe care Ie dau relaţiunile plătite, de care dispun, pentru a nesocoti cele mai elementare noţiuni de dreptate. Ei nu exploatează atât forţele fecunde ale naturii, cât exploatează cămătăreşte munca şi nevoile ţărănimii. Rezultatul fatal al activităţii lor crescânde este mizeria poporaţiunii şi revolta sentimentului de dreptate.

*

Este de strictă şi urgentă datorie a guvernului a căută, prin toate mijloacele de care dispune, să stârpească aceste abuzuri, pentru a împiedica creşterea mizeriei şi agravarea mişcărilor la care a dat naştere. Într-altfel, alimentată de starea nemulţumitoare a majorităţii ţărănimii, aceste protestaţii, degenerând şi întinzându-se, ar putea luă un caracter şi mai grav şi primejdios (aplauze)”.

*

Primul-ministru G. Cantacuzino răspunde: „Este adevărat că exploatarea acestor arendaşi constituie un pericol social, care preocupă guvernul. Chestiunea este însă grea, căci nu putem lovi în drepturile câştigate. Totuşi, o soluţie se impune. Văd cu plăcere că şi dl Brătianu este însufleţit de aceeaşi dorinţă patriotică şi cred că, din lucrarea noastră comună, va ieşi soluţia ce căutăm. Aştept cu nerăbdare ca dl Brătianu să-şi enunţe ideile în chestiunea ţărănească şi sunt gata să primesc colaborarea dumisale în opera ce o vom face. Dar această operă trebuie să o îndeplinim în timpuri liniştite; prima datorie a unui guvern este a face să domnească ordinea în stat. După ce poftele şi spiritele vor fi liniştite, vom căuta să rezolvăm chestiunea”.

*

Primejdia trusturilor ovreeşti. Ca să în­ţelegem îngrijirea, care a determinat interpelarea în Cameră făcută de dl I. Brătianu şi răspunsul dlui prim-ministru Cantacuzino, e nevoie a se aminti cele de mai la vale. Dl Brătianu crede că aceste trusturi, compuse numai din străini, sunt cauza şi adevăratul motiv al agitaţiei ţăranilor în judeţul Botoşani şi de aceea cere ca să pună cât mai repede capăt abuzurilor constatate. Adevărul este că judeţul Botoşani prezintă, din acest punct de vedere, o situaţie specială. Agricultura mare este aici în mare parte în mâna străinilor, care stăpânesc, prin contracte, 101.400 hectare de pământ arabil, adică 80,5 la sută din întinderea totală a moşiilor arendate.

*

În lucrarea dlui Lazăr Teodoru, secretarul Camerei de Comerţ din Botoşani, asupra situaţiunii economice a celor trei judeţe din nordul Moldovei, găsim date foarte importante şi precise, în această privinţă. Domnia sa arată că, în judeţele Botoşani, Suceava şi Dorohoi, adică tocmai în acelea în care astăzi ţăranii au început să se agite, arendaşii evrei stăpânesc 209.700 hectare de teren arabil. În toamna anului 1905, situaţia specială a judeţului Botoşani, din punct de vedere agricol, era următoarea:

*

Numai 34 de moşii, 31,7 la sută din numărul total al moşiilor de 133, în întindere de 39.000 de hectare şi 23,7 Ia sută din totalul întinderii moşiilor, au fost cultivate de proprietarii lor. Restul de 89 sau 68.3 la sută din numărul mo­şiilor, în întindere de 126 mii de hectare şi 86,3 la sută din totalul întinderii moşiilor, au fost cultivate de arendaşi. Dintre aceştia, 27 sunt arendaşi români şi 59 străini. Întinderea cultivată de arendaşii români este numai de 20.600 hectare sau 19,5 la sută, iar aceea cultivată de arendaşii străini este de 101.400 hectare sau 8,05 la sută din totalul întinderii moşiilor arendate. În medie, dar, în judeţul Botoşani, un arendaş român cultivă 878 de hectare, pe când un arendaş străin cultivă 1.718 hectare, îndoit aproape cât arendaşul român.

*

Dar dl Brătianu a vorbit, în interpelarea sa, de trusturi şi, sub această denumire, domnia sa a înţeles pe fraţii Fischer, care ocupă un loc escepţional, în arendăşia română. Ei sunt constituiţi într-un adevărat sindicat de exploatare a moşiilor din ţara românească şi, în special, a celor trei judeţe din nordul Moldovei. Iată o mică statistică foarte convingătoare: În judeţul Botoşani, această asociaţiune are în arendă 8 moşii mari, în întindere de aproape 40.000 hectare. În Dorohoi, numărul arendaşilor străini trebuie redus cu numărul moşiilor ţinute în arendă de raţii Fischer, cu rudeniile şi asociaţii lor. Astfel, aceasta asociaţiune ţine în arendă, în acest judeţ, 20 de moşii, în întindere de 42.000 de hectare; prin urmare, numărul moşiilor ţinute de arendaşi străini se reduce, pentru Dorohoi, la 46, în întindere de 347.700 de hectare. În total, această asociaţiune stăpâneşte, în judeţele Dorohoi, Suceava şi Botoşani, întinderea colosală de 89.700 hectare de terenuri agricole. Să ne mai mirăm de mizeria mare a sătenilor şi de izbucnirea deznădejdii lor? (Tribuna, Anul XI, nr. 53, miercuri 7/20 martie 1907, pp. 3, 4).

1907: Răscoală ţărănească

*

V-am telegrafiat, ieri, despre marile turburări ce au avut Ioc Ia Podu-Iloaiei. Iată acum amănunte complete asupra acestor devastări: În dimineaţa zilei de 17 curent se observa că ceva anormal se petrece în orăşel. Mulţi săteni se aflau acolo, veniţi cu ocazia recrutării. Cu o seară înainte, a avut loc o şezătoare, la care a vorbit învăţătorul Prudariu. După şezătoare, ţăranii s-au dus Ia casa arendaşului Druckman, unde au spart geamurile şi au devastat casa. Intervenind dl Bogdan, directorul prefecturii de Iaşi, care se afla în localitate, cu recrutarea şi cu ajutorul a 100 roşiori, ce se aflau acolo, a reuşit să liniştească pe ţărani. Telegrafiindu-se, apoi, la Târgu-Frumos, a sosit, în galop, un escadron de cavalerie. S-au format patrule, care împrăştiau grupurile de ţărani.

*

Dimineaţa, se părea că totul se liniştise. Toate prăvăliile erau deschise şi orăşelul avea aspectul lui normal, afară de patrulele de cavalerişti, care umblau pe străzi. Un grup de ţărani s-au dus la arendaşul Druckmann, pe care l-au luat la primărie, unde se afla judecătorul de instrucţie Erbiceanu şi un procuror. Druckman a declarat că primeşte a da pământ la ţărani, cu preţul pe care îl cer ei.

*

De la primărie, un grup de 70-80 ţărani s-au îndreptat înspre centrul oraşului, unde se formau grupuri, grupuri. Patrulele interveneau, de-i împrăştiau, şi ei se formau mai departe sau pe altă stradă. Totul se petrecea în cea mai mare linişte. Ţăranii, şireţi, pe la orele 11 şi jumătate, s-au retras. Soldaţii, văzând că domneşte liniştea, s-au retras pentru a lua masa. N-a trecut, însă, decât foarte puţin timp şi ţăranii au revenit, în număr de câteva sute, şi au început a devasta toate prăvăliile şi casele evreieşti. Geamurile erau sparte, mărfurile aruncate în stradă şi butoaiele desfundate. Cei care se opuneau, vrând să-şi apere avutul, au fost crunt bătuţi şi răniţi.

*

Imediat ce s-a dat alarma, au sosit, la faţa locului, judecătorul de instrucţie Erbiceanu, procurorul, dl Bogdan, directorul prefecturii, şi escadronul de cavalerie. La somaţiile de a se retrage, ţăranii au refuzat şi atunci s-a dat ordin escadronului de roşiori să execute o şarjă. În urma acestei şarje, făcută în galop mic şi cu latul săbiei, ţăranii s-au împrăştiat. Până însă a se împrăştia, ţăranii au devastat tot ce le-a ieşit înainte, până şi sinagogile. Armata ce se afla în orăşel fiind insuficientă, 100 de roşiori, fată de peste 600 ţărani îndârjiţi, s-a telegrafiat la Târgu-Frumos, de unde au venit ajutoare. Asemenea, a fost devastată şi casa rabinului. Cu această ocazie, au fost crunt bătuţi Aba Blumenfeld, brutar, Zeida Schidarz, femeia Iui Uşer Grossman, Ilie Hofman, Ornstein Iţig, Marcovici Leibovici şi alţii. Mulţi evrei au fost internaţi în spitalul local.

*

Pagubele produse de aceste devastări sunt foarte mari. Regimentul 14 de infanterie Roman a plecat la Podul Iloaiei, pentru a preveni alte devastări. Foarte mulţi evrei, fugiţi din Podul Iloaiei, s-au dus Ia Iaşi. Ei povestesc lucruri grozave şi spun că orăşelul nu mai este de recunoscut. Cu ocazia focurilor ce s-au tras, azi, în gară, atunci când sătenii din comunele Lunca şi Gâşteşti veniseră să elibereze pe cei 15 arestaţi din Ruginoasa, a fost uşor rănit săteanul Timofti.

*

Paşcani, 17 martie (stil nou – n. n.). Se anunţă că, la Bivolari, răscoala continuă. Sătenii răsculaţi au ocupat primăria. Ei au tăiat firul telefonie, aşa că nimic nu se mai poate comunica asupra devastărilor ce se afirmă că au avut Ioc acolo. De asemenea, se anunţă că au avut loc noi tulburări şi devastări la Podul Iloaiei (Tribuna, Anul XI, nr. 52, marţi 6/19 martie 1907, p. 2).

1907: Din România

*

Răscoalele ţărăneşti au izbucnit în mai multe comune din nordul Moldovei. S-a trimis armata, pentru a opri pe ţărani să facă vreun exces. Ei cer, de altfel, ca marile moşii să nu fie arendate ovreilor, ci sătenilor, care plătesc bucuros 25 lei pentru o falce.

*

Interpelarea dlui Sturdza. Întocmai ca dl I. Brătianu la Cameră, aşa şi dl D. Sturdza la Senat a interpelat guvernul, în chestia tulburărilor ţărăneşti din nordul Moldovei şi, mai ales, asupra chipului cum s-ar putea arenda ţăranilor pământ şi a-i feri de trustul ovreiesc, despre care dl Stere a scris aşa de documentat în „Viaţa Românească”.

*

Răscoalele ţărăneşti şi studenţii universitari. Din Iaşi se scrie că, în apropiere de Târgu-Frumos, au fost arestaţi patru studenţi, găsiţi cutreierând satele revoltate. Nu s-a precizat, încă, dacă aceşti studenţi au provocat răscoalele ţărăneşti. Studenţii din Iaşi au ţinut o întrunire şi au votat o moţiune prin care se hotărăşte, în principiu, greva studenţilor, până se va da o soluţiune asupra legii agrare. Această hotărâre a fost comunicată studenţilor bucureşteni, cu rugămintea de a se uni şi ei la grevă. O delegaţie de studenţi se va duce la rectorul Universităţii, spre a-l pune în cunoştinţă de hotărârea luată, să facă astfel ca şi corpul profesoral să se unească la acţiunea studenţilor. Se va alege un comitet general de acţiune, compus din 4 studenţi de la fiecare societate studenţească, care va pleca în satele revoltate, spre a studia cauzele care au hotărât revolta ţăranilor. S-a mai hotărât intervenirea Ia autorităţile respective, pentru eliberarea celor patru studenţi bănuiţi ca instigatori. Apoi s-a decis să se menţină greva, până se va lua în consideraţie proiectul relativ la arendarea moşiilor datorit senatorilor Codrescu şi Economu (Tribuna, Anul XI, nr. 50, sâmbătă 3/16 martie 1907, p. 3).