Reţete şi “secreturi mari” din 1806 şi 1825
*
Această cărticică, întâi tălmăcită, de pe limba leşească, pe limba românească / care cuprinde întru sine multe lucruri spre folosul a toată obştea, atât oamenilor, cât şi dobitoacelor, cât şi pentru acei ce se vor sili, cu toată inima, a învăţa vreun meşterşug. Care lucruri întâi sunt cercate şi apoi tălmăcite şi tipărite, cum se vede”. Cartea s-a tipărit, mai întâi, în 1806, apoi în 1825, „cu toată cheltuiala dumisale Hristu Feodor”.
*
Înainte de a-i parcurge cuprinsul pe îndelete şi a decide ce poate fi de folos şi astăzi, ca să mă sârguiesc cu transcrierea în litere latine, vă reproduc primele două reţete sau, mai curând, “merşterşuguri”, prin care produsele europene se puteau falsifica de să nu le cunoască nimeni. Reţeta pentru ciocolată (fără lapte, că încă nu se inventase laptele praf), încă se mai foloseşte şi astăzi, dar cu esenţe, nu cu mirodenii pisate; doar franţuzirea boabelor crude de cafea nu se mai face, din pricina concurenţei mondiale în falsificări.
*
*
Ciocolata cum se face: să iei o jumătate de oca de cacao, să o pui într-o piuliţă caldă, şi să iei o litră zahăr şi o bucăţică vanilie, şi două dramuri de ţinamom, adică scorţişoară, şi să le pisezi şi să le faci ca o unsoare, cu apă şi să le fierbi la foc moale, şi pe urmă să le faci turtişoare şi vei avea ciocolată.
*
Cafea franţuzească să facă ca nimeni să nu o cunoască că nu este Emen: să iei cafea franţuzească, să o pui într-o oală de pământ smălţuită şi să torni apă fiartă peste ea, şi să o amesteci de vreo câteva ori, şi pe urmă să scurgi apa aceasta, şi să o usuci la soare câtva sau la altă căldură, şi să pui să o prăjeşti, şi nimeni nu va putea să cunoască că nu este cafea Emen.