Cântecul primelor ninsori: lui Roman Istrati

*

Râdeau ascuns şi aruncau cu stele,

oraşul dezvelit de depărtări

murea în rătăcirile rebele

aduse de cobzari ca înserări,

nu le păsa că noaptea stă aproape,

*

Iar beznele ucid nepăsătoare,

se aşezau şi schingiuiau sub pleoape

târziul umbrei umbrelor, cobzare,

rănind cireşii care împresoară

adâncul nopţii orbilor cu flori:

tot nu-l auzi cum cântă?, pe afară

iar despleteşte primele ninsori?