Cântecul cosmicei furişări: lui Ioan Manole
*
Ieri-noapte, cred că-am început să sper,
organizasem verbele-mprejur,
apoi m-am furişat discret pe cer
neîndrăznind fecioara să i-o fur,
*
Mă-nspăimântau fiarele cereşti
adulmecând pământul ca pe-o pradă,
numai fecioara, deschizând fereşti,
odată s-a-ntâmplat să mă şi vadă:
luându-mi orizontul de subsuoară,
ea sfâşia din mine într-o doară.