Cântecul burgului vechi: Luminiţei Dominte

*

Luminile prin vechiul burg s-au stins

urmând ca noaptea bezna să-şi răsfeţe

mult mai departe, într-un larg cuprins

intersectat în scapăr de tristeţe,

nici un opaiţ târziu, ieşit din uz,

iscarea de lumină nu şi-o-ncheagă,

ţâşnirea beznei burgului confuz

a copleşit cu negru lumea-ntreagă,

*

Dar mai e timp şi-s suliţi la-ndemână,

o să le-nşfac şi-o să le-azvârl nervoase

muiate ca-n otrăvuri în lumină,

incendiind cu alb numai prin case

ninse de zgura zorilor fierbinte,

târg ostenit, din vremuri ce se-nchină

eternităţii fără de cuvinte.