Cântecul arborelui cosmic: lui Florin Todiruţ

*

Freamătă copaci de rouă

lângă zări ciudat prelinse

osteniţi în cele nouă

ramuri spre pământ întinse,

iar deasupra rădăcina

nu îşi află locul încă,

*

Tot zburătăcind lumina

o transformă într-o stâncă,

dar cu pasul n-o ajung,

iar cu mâna scriu şi scriu

rugi cu care să mă-ndung

unei frunze, să mă ştiu,

ţipăt frunzei să îi fiu.