Cântecul arborelui cosmic: lui Florin Todiruţ
*
Freamătă copaci de rouă
lângă zări ciudat prelinse
osteniţi în cele nouă
ramuri spre pământ întinse,
iar deasupra rădăcina
nu îşi află locul încă,
*
Tot zburătăcind lumina
o transformă într-o stâncă,
dar cu pasul n-o ajung,
iar cu mâna scriu şi scriu
rugi cu care să mă-ndung
unei frunze, să mă ştiu,
ţipăt frunzei să îi fiu.