Cântec pentru Grigore Vieru

Grigore Vieru, nu în Suceava, nu în Moldova, ci la Târgu Mureş

în zorii zilei, invoc spiritul cel bun,

înainte de a trece Prutul,

împreună cu Petrică Oloieru,

spre Basarabia

un râu lunar am despletit prin file,

Grigore, frate, ca să pot să-l trec

pe podul sacru al acestei zile

în faţa umbrei tale să mă plec

doar sărutându-ţi urmele păşirii

pe dincolo de Prut şi de departe

ca să îţi aflu calea nemuririi

pe care ai durat-o într-o carte,

Grigore, frate, brazdele-ţi natale

pe gura mea vor zămisli pecete

cum am promis îndemnurilor tale

atunci când îngeri poposeau în cete

în jurul nostru, dezghiocându-ţi stele

să-ţi fie, frate, hrană pentru drum,

deja aud luminile rebele

cum dau deoparte caierul de fum

al nopţii-n care spiritul tău bun

s-a întrupat şi mi-a intrat în casă

să am clipita-n care să îi spun

că dorul Basarabiei apasă

peste cuvântul care se întrupă

şi se prelinge-n cântece şi-n toate

trăirile lăsate mie după

drept moştenire, drag Grigore, frate