Cântec de îmblânzit cerbii: Amedeiei Viţega

*

Am existat şi m-au durut durute

mărturisite stelelor de ierbi,

erau atâtea lucruri începute,

dar mă vânau din ceruri nişte cerbi,

ei slobozeau din coarne anotimpuri,

iar gheaţa vremii şubredă, subţire

avea să-alerge caii mei pe câmpuri

*

Vânt despletit în crâncenă neştire,

iar mai apoi am poposit în casă

ţinând s-aprind în taină lumânări,

erau atâtea de trăit, dar lasă,

gromovnicul arată depărtări,

aşa că mă topesc. Şi nu-mi mai pasă.