Călătoriile mărunților regi ai României Mari (I)

GALLICA: 10.04.1924: réception des souverains roumains à l’Hôtel de ville (Primăria Capitalei – n. n.)

I s-a spus, din exces de slugărnicie, dar şi din trufie românească, Ferdinand Întregitorul, deşi, prin semnarea Păcii de la Bucureşti, din 7 mai 1918, el, împreună cu Brătianu, nu fusese decât Ferdinand Ştirbitorul. Zadarnic muriseră mai mulţi ostaşi români, în doar doi ani de război, decât austrieci, în patru ani, pentru că, printr-o simplă semnătură, România pierdea Dobrogea, poalele Carpaţilor şi o bună parte din nordul Moldovei. Întâmplarea norocoasă a făcut însă, cu implicarea totală a decimatei Armate Române, să se săvârşească Unirea, chiar dacă, în Transilvania, luptele au mai continuat încă vreo câţiva ani, în ciuda ocupării Budapestei de Armata Română. Până prin 1926, monitorul Oficial încă mai publica liste cu ostaşi, căzuţi în luptele recente din Transilvania. Dar adevărul nu contează, nu dăm doi bani pe el, dacă-i musai să ne fudulim în faţa generaţiilor care vin. Aşa că, în creierele noastre spălate, ştirbitorul de ţară Ferdinand Întregitorul benemerită o statuie, care se va face nu doar la Alba Iulia, ci şi pe mormântul cunoscutului, dar îmbrâncitului în derizorat colectiv Erou Necunoscut (“au tombeau du soldat inconnu”).