căci iar se face dimineaţă

O acuarelă de Radu Bercea, 2017

*

te văd înfăşurată-n viaţă

păşind cu stelele pe cer,

dar când se face dimineaţă

nu îndrăznesc nici să mai sper

că iarăşi se va face noapte

şi că în cosmicul copac

voi desluşi în fructe coapte

cuvântu-n care să te tac

*

şi să-ţi măsor cu râvnă mersul

întotdeauna trecător

care măsoară universul,

deşi nu ţi-a fost dat un zbor

să îl aşterni din cale-n cale

şi-apoi deasupra-i să te-ntinzi

pentru visările finale,

pentru acele-n care tinzi

*

să-ţi afli rostul şi menirea

şi-mpovărată doar de viaţă

să-ncepi la urmă povestirea

căci iar se face dimineaţă