ca într-un dans al ielelor în noapte

*

s-au despletit de noapte şi de stele

şi au dansat în vaier şi rotire

apoi mi-au fost doar dimineţi rebele

şi ierbile au prins să mă respire

din urma lor cu cioburi răsfirate

drept rouă năzuind spre depărtări

pe care o culeg cu măsurate

şi repetate zilnic încercări,

*

dar nopţile se duc mereu cu dansul

cel rotitor şi care mă despică

în nopţi şi zile, hotărând balansul,

în timp ce mie mi se face frică

de luminări şi de-nnoptări pribege

în alternanţă tot mai decisivă,

pe când cuvântul singur mă alege

şi-apoi mă îmbrânceşte în derivă

*

ca într-un dans al ielelor în noapte

spre liniştea deplină, înspre sus,

lăsând în urmă numai stele coapte

ca să îmi pipăi sufletul: şi nu-s