Băăă, eu îs Consiliu Județean, băăă!…

De mult prea multă vreme tac despre tâmpițenia de la Bucșoaia, pusă în scenă de Gheorghe Flutur pentru a-i veni de hac definitiv Datinii strămoșești și pentru a reinstaura genul de petreceri colhoznice „de sub brazi” de prin anii 60-70. Aș fi tăcut și acum, dacă managerul Centrului Cultural „Bucovina” nu ar fi fost băgat pentru a doua oară în spital, în doar 6 luni (prima dată cu crăciun-dublă pneumonie, acum cu hora-deget rupt), și dacă veterinarul Niță nu s-ar stropși la artiști, cu prețiozitate de lider culturnic: „Băăă, eu îs Consiliu Județean, băăă!…”.

*

La Bucșoaia, unde se folosește ca pretext pentru deșănțarea electorală sâmbra oilor, se petrece o iresponsabilă bulibășeală, o penibilă bășcălizare a Datinii cu mititei, cai, bere, oi, manelism folcloros, prostie, incultură și lipsă de bun simț; puține sunt impietățile la adresa memoriei și a spiritualității românești care să egaleze stupizenia epopeilor culturnice tip Flutur, menite imbecilizării definitive a românilor din județul Suceava. Iar întru argumentare, am să folosesc exemplul „horei Bucovinei” numită „Arcanul”, bolșevizată pe vremea celorlalți tractoriști și sufocată în dihor de veșnic electoralul Flutur. Iată mărturiile despre „Arcanul” real, pe care nu îl vom mai recupera vreodată:

*