Azi şi mâine, sufletetu-mi cântă!

Aştept, în fiecare an, cu un ciudat alean zilele de 13 şi 14 martie, prima fiind aleasă de nepoţica mea Carina-Ioana pentru ivirea pe lume, iar cealaltă, de fiul meu, Andi. Astăzi, La Cluj-Napoca, sărbătoarea “anului nostru nou”, care ţine două zile, a început în casa Cozminei şi a lui Mihai, acolo unde frăţiorul Carinei, Darius Andrei, se simte fericit ca un crăişor, deşi nu se numără printre sărbătoriţi decât în mod indirect. Acasă, la Suceava, noi, părinţii-bunici, urmărim “transmisiile în direct”, făcute cu telefonul mobil ba de Andi, ba de Cozmina, ba de Mihai. Lucrând, ca de obicei, eu am auzit doar cântecele-urare şi, când nu m-am mai putut stăpâni, am dat buzna, să cuprind evenimentul cu ochii şi cu sufletul.

Între timp, aştept fotografii şi filmuleţe. La Cluj-Napoca, şi copiii mei, Mihai, Cozmina şi Andi, şi nepoţii, Carina Ioana şi Darius Andrei, ba şi “scânteia neagră” numită Diego ne simt şi ne trăiesc prezenţa acolo, lângă ei. Ei, urmaşii, au izbutit să ne facă pe deplin fericiţi.

La mulţi ani, Carina-Ioana,

la mulţi ani, Andi,

şi Dumnezeu să vă ţie,

şi pentru noi, şi pentru voi,

numai întru bucurie!

În fond, asta şi sunteţi voi, toţi cei ai noştri de la Cluj-Napoca: bucuria noastră deplină, pentru care niciodată nu vom fi vrednici să-i mulţumim cât trebuie bunului Dumnezeu!