amurg

serghei esenin, tare-s ostenit,

deşi-n clipita vieţii nu îmi pasă

că timpul e o lamă de cuţit

ce-mi sfârtecă prin suflet, când apasă,

că suflet-i urcat mereu pe cruci,

bătut cu pietre şi cu umilinţă:

hai, trupule, e timpul să te duci

în munţii tăi, să-i retrăieşti credinţă

şi să te bucuri calm de libertate

sorbind cu sete numai depărtări

în care nu există vreo cetate

în care se mai fac crucificări:

serghei esenin, viaţa-i fără preţ

şi o trăiesc deplin abia acum,

chiar dacă-n beznă scapără ereţi

un necuprins şi-o jarişte de fum