Aghezmuitorul din televizuina cuviosului Băişanu

Telvizuina lui Băişanu, cea care, din “ţuţărism” (Dr. Victor Ponta), a lansat… penibila ştire a sfinţirii liftului de la Gura Humorului

         În televizuina cuviosului Băişanu s-a pripăşit o religvă a propagandei bolşevice din judeţul Suceava, un poetaş expirat şi veşnic aghezmuit: urmează exemplul cuviosului Băişanu, deputatul şi viitorul nostru popă-paroh, că politică nu mai pupă, iar datornicii cu 300 mii euro rămâne-vor datori, în veci şi pururea, aaamiiin!

         Adică, ăsta, pripăşitul, expiratul, bolşevicul rimător şi râmător, nu-şi mai poate desşuruba buşonul de pe buza potirului cu agheazmă, nici să-l picuri cu lumânarea.

         Prin urmare, vine la omisiune pe şapte necunoscute căi ale Domnului, apoi o ia razna şi se dă la culturi şi la cultură, cu o furie râmătoare atât de bolşevică, dar decolorată, din roşu, în portocaliu, via Coşneguţă, apoi în galben, via Coşneguţă, Veromiclea Burebisciuc şi Mototol Severache, de-l apucă damblalele.

         Şi dă-i, şi dă-i, şi treanca-fleanca – treaba lui, beţia lui, inclusiv de sine, dar până la un punct.

         Punctul în care el, epava bolşevismului, s-a pus pe scuipat pe sfânta memorie a Martirului George Ungureanu, omul care, supravieţuind condamnărilor la moarte, pe când se înşuruba epava aghezmuitoare în bolşevismul trai-nineacă cu Votcoma şi Vorona, a ctitorit cărţi (4, nu doar una!, şi toate remarcabile!), a ctitorit biserici şi a ctitorit troiţe!

         Iar scuipatul aghezmuitorului boleşvic din televizuina cuviosului Băişanu pe memoria sfântă a Martirului George Ungureanu mă revoltă. Prin urmare, precum în copilărie, când spărgeam ferestrele gospodarilor care nu-şi legau potăile, am să apuc iar piatra, cuviosule Băişanu, Ştefan cel Mare Alexandru cel Bun – depu(r)tat la Suceava.