aceasta-i raţiunea de a fi
*
m-am aşezat în trup şi mă duruse
o-ntreagă galaxie de pe cer
şi doar o stea părea că încă nu se
jertfise lumânării din ungher
şi captivat de-această lumânare
îmi pipăisem trupul îndelung
cu sufletul în calmă căutare
a celor necesare pentru drum
*
şi mi-am făcut din ape încălţări
să-mi scrijelească urmele adânci
îndepărtate de îndepărtări
şi prefăcute într-un fel de stânci
în care am lăsat câte ceva
din ce n-a fost în suflet să încapă,
din ce nu are loc în undeva,
dar încă mai atârnă de o pleoapă:
*
vreau să vă spun că am lăsat cuvinte,
fără să-mi pese când vor încolţi,
căci sufletul tânjeşte spre-nainte,
aceasta-i raţiunea de a fi