„Această comedie tragică, acest joc de-a războiul”

*

Fără să însemne o prioritate strategică pentru austrieci sau pentru ruşi, Bucovina trăia, spre sfârşitul lui septembrie 1914, „o cumplită stare de nesiguranţă”, pe fondul căreia se conturau întâmplări şi opţiuni hilare, inclusiv pariuri despre durata ocupaţiei ruseşti, cafenelele cernăuţene căpătând roluri de Agora, dar o Agora plină de ridicol, în care nu identitatea naţională prima, ci opţiunea fie pentru o stăpânire austriacă, fie pentru una rusească (mai ales dinspre ortodoxie). „Bucovina a fost austriacă, prin urmare datoria tuturor locuitorilor este să-şi manifeste patriotismul, care a fost totdeauna predominant. Or, această provincie fiind, actualmente, ocupată de trupe ruseşti, orice manifestare este riscantă. Îţi păstrezi patriotismul neatins? Eşti urmărit, de aproape, de autorităţile trupelor de ocupaţie, care văd în tine un duşman primejdios, iar de-i priveşti cu simpatie, rişti a cădea în dizgraţia concetăţenilor tăi. Rămâi indiferent la toate evenimentele? Eşti considerat, de ambele părţi, ca element nefolositor, fără nici o însemnătate pentru patrie”, scria, în 27 septembrie 1914, din Cernăuţi, corespondentul ziarului „Adevărul”.

*

În ecuaţia zilei, România şi românismul nu contau nici pentru bucovineni, nici pentru Austria, nici pentru Rusia. Între timp, ruşii au dat un ucaz, o „Ordinaţiune obligatoare a Guvernatorului militar general al Galiţiei”, publicată integral şi de „Adevărul”:

*

„Guvernul general militar din Galiţia, generalul locotenent contele Bobrinsky, a ordonat, pe baza punctelor 1, 2 şi 3 al paragrafului 19 din statutele pentru ţinuturile care se află în stadiul de război, următoarele:

*

1). Fără cenzură militară premergătoare, nu e permis a publica, în imprimate, articole şi rapoarte asupra acţiunilor militare sau asupra activităţii organelor guverniale ruseşti, asemenea nu este permisă discutarea chestiunilor militare, politice şi celor publice.

2). Interzis e de a tipări şi răspândi, fără încuviinţarea poliţiei locale, pancarte, publicaţii, foi volante şi ilustraţiuni.

3). Interzis de a da din tipografii, institute litografice şi din ateliere publice orice fel de tipar, fără numele şi adresa posesorului.

4). Vânzarea, prin librării şi chioşcuri, a cărţilor tipărite în limba rusă sau în dialectul rus mic, care nu-s tipărite în Rusia, asemenea şi împrumutarea ăstor fel de cărţi din bibliotecă este interzisă. Astfel de cărţi trebuie depuse într-un loc anumit, conform ordinelor guvernului local.

5). Vânzarea şi împrumutarea cărţilor tipărite în toate celelalte limbi şi dialecte este interzisă, dacă conţinutul lor e ostil guvernului sau poporului rus.

6). Reprezentările publice în piesele teatrale, care nu sunt aprobate de cenzura rusă, sunt interzise. Asemenea, nu e permis a da concerte sau a ţine prelegeri publice, fără încuviinţarea poliţiei locale.

Acei care calcă ordinaţiunea aceasta se vor pedepsi, pe cale administrativă, cu temniţă, până la 3 luni, sau în bani, până la 3.000 de ruble.

Cu executarea acestei ordinaţiuni sunt însărcinaţi guvernatorii Galiţiei şi Bucovinei, precum şi căpitanul oraşului Lvov, conform competenţei lor.

Pedepsele decretate se execută imediat.

*

Guvernatorul militar al Galiţiei

General locotenent

Conte Bobrinsky

Lvov, în 19 Septembrie 1914.

Aceasta aduc conform demindului Guvernorului Militar General al Galiţiei la cunoştinţa tuturora.

De la guvernorul din Cernăuţi, Camer-Iunker al Curţii Majestăţei Sale Împărăteşti,

S. EVREINOV” (Adevărul din 1 octombrie 1914).

*

Năvală rusească în Bucovina

*

„Vatra Dornei este în plină panică. Din moment în moment se aşteaptă năvălirea ruşilor, care vin din partea Maramureşului (ocupaseră Transcarpatia – n.n.)… Câteva regimente austriece sunt în localitatea Iacobeny, unde au întărit cu şanţuri şi sârme muntele Mestecăniş. Tot acolo, au tăiat pădurile, ca să lase valea deschisă înspre Câmpulung” (Adevărul din 2 octombrie 1914).

*

În 4 octombrie 1914, alţi o sută de voluntari din Suceava s-au înscris pentru paza localităţilor din Bucovina, în condiţiile în care toţi jandarmii fuseseră mobilizaţi şi trimişi pe frontul din Galiţia (Adevărul din 7 octombrie 1914).

*

* 

În 7 octombrie, pe fondul acalmiei primejdioase a războiului-nerăzboi din Bucovina, austriecii intră în Cernăuţi. „Îşi poate închipui oricine entuziasmul cu care au fost primite trupele de către populaţia austriacă din Cernăuţi, populaţie care, oricât de bine s-a purtat armata rusă de ocupaţie, a avut, totuşi, destul de suferit. Trupele ruseşti, evacuând Cernăuţii, au pornit spre frontiera rusă, în diferite direcţiuni”, dar lupte pentru ocuparea şi, respectiv, cedarea Cernăuţilor nu s-au dat (Adevărul din 10 octombrie 1914). Din 8 octombrie, s-a reluat circulaţia feroviară Suceava-Cernăuţi, dar cu punct final staţia „Volksgarten”, de la intrarea în Cernăuţi (Adevărul din 9 octombrie 1914).

*

Austrieci, în Cernăuţi

*

Reocupând Bucovina, austriecii încep persecuţiile, iar „populaţia ruteană, rusă şi românească este aceea care are, acum, de suferit. Oricine este bănuit că întreţinea legături cu ruşii, până ieri, atotputernici, are de suferit consecinţe din cele mai triste. Austriecii s-au năpustit cu toată furia asupra acestor nenorociţi” (Adevărul din 11 octombrie 1914).

*

În 12 octombrie 1914, revenea la Cernăuţi şi contele Meran, funcţionarii rămânând la Vatra Dornei, de teama unei noi invazii ruseşti. Trupe maghiare, care veneau din Ardeal, prin Bistriţa, erau întâmpinate cu prăjituri şi lapte, în gara din Dărmăneşti, „de doamne din elită din Iţcani şi Suceava”. Primarul Cernăuţilor, numit de ruşi, avocatul Bocancea, îşi urmase binefăcătorii, luând cu ele şi cele 150.000 de coroane, încasate de la populaţie ca impozite. Medicul spitalului din Cernăuţi, Zambilovici, se străduia să împiedice extinderea epidemiei de holeră, care apăruse în Austro-Ungaria (Adevărul  din 14 octombrie 1914).

*

În seara zilei de 15 octombrie, se semnalau lupte puternice, pe Prut, la circa 7 km de Cernăuţi. Ruşii bombardau Cernăuţii, cu bateriile de artilerie de la Zuska. „Un şrapnel a căzut în curtea reşedinţei mitropolitului Repta şi a produs oarecare deteriorări; un altul a căzut pe acoperişul bisericii Sfintei Paraschiva. În urma ordinului dat de comandantul oraşului, colonel Fischer, circulaţia s-a suspendat în oraş. Populaţia continuă să fugă îngrozită. Aseară şi azi, trenuri speciale au adus aproape 3.000 de refugiaţi la Iţcani şi Suceava”, transmitea, în 16 octombrie, corespondentul din Burdujeni al ziarului „Adevărul”, A. Sandu (Adevărul din 17 octombrie 1914).

*

Ostaşi austrieci

* 

Acalmia bucovineană, cu rare ştiri de presă, este vag tulburată de capturarea unor spioni austrieci de către ruşi. În 27 octombrie 1914, corespondentul dorohoian transmitea că „patrulele ruseşti din apropierea localităţii Boian au observat un tânăr, care nu avea nici 20 de ani, travestit şi care ţinea ceva ascuns sub haină. Arestându-l, l-au dus la comandamentul rus, care, după o cercetare sumară, a putut stabili că băietanul nu este decât un spion austriac, ce asundea, cu atâta grijă, sub haină, 5 bombe cu dinamită”. La fel de cusută cu aţă albă este şi povestea spionului arestat lângă Noua Suliţă, care purta straie ţărăneşti, dar s-a dovedit a fi „un jandarm austriac, trimis, de asemenea, în spionaj”. Cu câteva zile înainte, fuseseră arestaţi de către români, lângă Mamorniţa, doi ţărani bucovineni, Ilie Badragan şi Mitru Ilie Ştirbu, care aveau două kilograme de dinamită. „Interogaţi, ei au declarat că dinamita le-a fost dată, într-o cutie închisă de lemn, de un ţăran necunoscut”, apoi au fost băgaţi în arest, la Dorohoi, „pentru contrabandă şi contravenţie la legea paşapoartelor” (Adevărul din 29 octombrie 1914).

*

Ostaşi austrieci, în obcinile bucovinene

*

În 28 octombrie 1914, spre seară, Galin, girantul român al consulatului din Cernăuţi sosea, cu maşina, la Dorohoi, pentru a transmite o depeşă telegrafică ministerului de externe din Bucureşti. În Storojineţ şi în împrejurimile Cernăuţilor, pe la Jucica, se dădeau lupte între patrule austriece şi ruseşti, grosul armatelor confruntându-se în Galiţia, lângă Przemysl (Adevărul din 31 octombrie 1914). În timpul zilei de 28 octombrie, ţărani bucovineni, fără paşapoarte, au trecut graniţa românească, unde li s-au „dresat acte de dare în judecată pentru contravenţie la legea paşapoartelor”, apoi au fost „duşi, în convoi nesfârşit, la Dorohoi, unde sunt judecaţi de tribunal. Toţi descriu mizeria şi jalea care domnesc în nenorocita populaţie a Bucovinei, redusă, aproape în totalitate, la sapă de lemn” (Adevărul din 30 octombrie 1914).