cântec în ziua naşterii lui Ioan Slavici
cum Slavici zace încă în exil
sub un copac uitat de prin Moldova
şi cerul de deasupra-i mai ostil
şi-ncărunţeşte-n largul cărţii slova,
iar noi, tot mai goliţi şi mai uitaţi
cu lumânarea drept singurătate,
îngenunchem pe trepte în Carpaţi
cu zilele mereu crucificate:
că Eminescu plânge nu ne pasă,
iar lacrima-i prelinsă în mormânt
e un destin al neamului şi-apasă
în viitor amarnic plânsu-i sfânt,
căci Slavici nu-i mai poate fi aproape
(noi l-am făcut ţărână de pripas)
şi-aud în zvârcolirea de sub pleoape:
cine mai suntem? cui am mai rămas?
![](https://dragusanul.ro/wp-content/uploads/Mormantul-lui-Slavici-greatnews-ro.jpg)
Detaliu de la mormântul lui Slavici – foto: greatnews ro
![](https://dragusanul.ro/wp-content/uploads/Mormantul-lui-Slavici-www-monitorulvn-ro.jpg)
Mormântul lui Ioan Slavici, din Panciu foto: www.monitorulvn.ro