şi ca puls al vremurilor şi
*
am văzut cum pun în creangă merii
iar peceţi superbe ale vieţii,
dar pe cerul lin al primăverii
dau năvală corbii şi ereţii:
ştiu, la noapte, iar o să învie
fiul harul tatălui ceresc,
şi-atunci sper şi fiul meu să fie
cântecul prin care să-ntregesc
*
irosirea mea de măr în floare
proaspăt devastat de-aceiaşi orbi
care-aduc pe cer, din depărtare,
şiruri de ereţi şi nori de corbi,
cântul lui să-mi prelungească drumul
până-n adierile de vânt,
să mă-nvie-n sunete postumul
cânt pe care nu apuc să-l cânt,
*
căci rămâne cântul înviere
doar în fiul care-l va trăi
respirându-l proaspăt din tăcere
şi ca puls al vremurilor şi