1943: B. Frunte: Frescă bucovineană

Colinele bucovinene

Arcuiesc în zare ca nişte sprâncene;

Cerul se odihneşte peste brazi şi fragi

Iar stelele toate răsar pentru magi…

Casele albe ca smântâna

Stau îmbrobodite ca femeile şi fetele mari,

Care duminica şi sărbătorile fac cu mâna

La toate trenurile încărcate cu militari.

(Câte priviri obraznice nu dezbracă

Bundiţele miţoase de peste ie,

Sub care stau gata de joacă

Iepurii sânilor ca-ntr-o colivie!).

Pentru călătorul înfometat

Aici pâinea dragostei se coace

Ca într-un cuptor fermecat,

Iar pentru sete

Izvoarele albastre curg în ochii de fete;

Privirea lor din depărtări ameţitoare

Toarnă oricui pe inimă răcoare.

Peste umeri ca o lavalieră ţi se aşterne seninul…

Şi butoaiele amintirii îşi tulbură vinul;

Mestecenii ca nişte lumânări

Ard lumină albă pe cărări…

Vatra cerului cu stele

Pare o cunună de busuioc şi uscăţele

Pentru luna bucovineană

Agăţată de bolta ca o icoană.

Vorbele oamenilor de aici sunt late şi clare

Ca şi chimirul cu care se încing

Şi inima lor e largă şi deschisă cât o zare…

Aici, în Bucovina, luceferii niciodată nu se sting!…[1]

[1] Bucovina literară, No. 82, Anul III, duminică 26 decembrie 1943, p. 5