1866: Ca să mai fie sclavi diplomaţiei europene | Dragusanul.ro

1866: Ca să mai fie sclavi diplomaţiei europene

Cuza Vasárnapi Ujság

*

Cauza României. Turcia, Franţa, Anglia şi Italia s-au declarat că vor lua parte la conferinţele pentru România, însă locul încă nu e determinat. Comitele de Flandra a călătorit în Italia , după ce descoperi împăratului Napoleon (al III-lea – n. n.) fundamentul de căpetenie pentru neprimirea tronului oferit, care e: cum că nici un membru dintr-o familie dinastică europeană nu poate sta supt suzeranitatea Porţii.

*

Reprezentantul României la cabinetul de Paris, domnul Vasile Alecsandri, afirma,0 la locul cuvenit, cum că tratatul din 19 august 1858 garantează principelui ţării ne-dependenţa. Poarta, însă, pretinde că ea şi-a fost rezervat drepturile şi s-a fost declarat că, după moartea principelui, iarăşi să intre în deplinul ei drept în privinţa Moldo-României. Puterile apusene însă combat pe Turcia cu aceea că ele nu au primit rezervarea Turciei şi, dacă nu va putea urma co-înţelegerea pentru principe străin, sunt rezolute a susţine provizoriul, până când acela va mulţămi dorinţa tuturor plaselor naţiunii. Unele jurnale observă că aceasta o vor face pentru eventualitatea unui aranjament cu Austria, ca schimb pentru Veneţia, ca să aibă provizoriul la dispoziţiune.

*

Fraţii români nu-şi vor uita că, până când nu s-au proclamat instituţiunile egalitare în Principate, era să-i abandoneze chiar şi Franţa, cu cuvânt că un cadavru nimeni nu îl poate apăra. Să se ia pe seamă locotenenţa ca să nu jignească, nici cât de puţin, din instituţiunile egalitare, că îndată ce vor înclina la pre-favoarea unei caste, cu prejudiciul altora plasele naţiunii vor săpa şi la mormântul fericirii naţiunii, altfel, ţinând tare de principiul egalitar, adoptat fără pre-favoruri, vor face din România, fără nici o îndoială, o fericită Belgia în Orient. Însă, aici, îmi aduc aminte de cuvintele domnului Mark Rebuk, care, în 4 martie 1859, când se pertractă, în parlamentul britanic, cauza unirii Principatelor, consimţea cu dorinţele românilor şi arăta sperarea că „ei, departe ca să mai fie sclavi diplomaţiei europene, îşi vor apăra demnitatea şi îşi vor cere independenţa chiar şi fără ajutor străin”.

*

Nu vă încumetaţi a face gardă orăşenească fără a arma şi poporul rural, că presupoziţia e gata cum că intenţiuni ca acestea nu sunt naţionale, ci eschive pentru caste şi adunături în contra pământenilor. Nu amânaţi, nici o zi, a pune în viaţă instituţiunea obligatorie, înainte de toate, că numai aceasta vă va dovedi înaintea lumii şi a naţiunii că v-aţi înălţat la sublimitatea misiunii, şi atunci credeţi că, nedând nici un scandal de tendinţe exclusive de caste, vor înceta de la sine toate „tânguirile şi zvârcolirile” şi puterea, hărnicia şi virtutea naţională, legată cu chitul dreptăţii egale, vor fi un fort inexpugnabil la intrigile străinilor.

*

Un pas spre mulţumirea generală s-a făcut, presa s-a liberat; ea să-şi facă datoria, apărând, luminând, dezvăluind şi ferind de rele. Toţi, din toate plasele, să fie la sentinelă, ca să nu accepte să semene diavolul sămânţa intrigilor, ce sfâşie orice ţară, şi Dumnezeu va fi cu România , când inimile tuturor românilor vor bate asemeni de cald pentru ea şi pentru regimul ei, de e emancipat şi înălţat mai presus de toate pretenţiile şi pornirile vânătorilor de plapome (Gazeta Transilvaniei, XXIX, 15, 7 martie / 23 februarie 1866, p. 60).

*

Proclamaţia către sătenii clăcaşi, din 1864

Proclamaţia către sătenii clăcaşi, din 1864

*

România. Bucureşti, 23 februarie 1866. Cea mai novisima ştire despre starea lucrurilor este că Camera şi Senatul român au ales, din sânul lor, comisiuni, care, mergând la curţile puterilor garantate, să apere şi să susţină drepturile României şi votul de la 11 februarie, adică cele 4 puncte: principe străin, unirea, autonomia şi guvernul constituţional.

*

Soarta a căzut pe domnii Vasile Boerescu şi Constantin Manolache-Epureanu, din sânul Camerei, iar din Senat se aleseră domnii Costaforu şi Stege. Din partea guvernului, se va desemna domnul Ion Brătianu, care şi până acum se afla lucrând în această chestiune. Doi dintre aleşi vor merge la Constantinopole.

*

Aceste ştiri ni le aduce ziarul „Românul”, care iarăşi apare în forma sa pe toate zilele. De altminteri, în Principate se speră că dorinţa generală a naţiunii pentru principele străin va afla sprijin în puterile garante. Numai o linişte şi o ordine, care iar să pună la uimire toată Europa , precum a pus-o şi actul de la 11 februarie, să se păstreze, prin măsurile cele mai circumspecte ale regimului, că de la această ordine va depinde tot rezultatul.

*

Comitele de Flandra Filip a sosit, în 26 februarie, din Italia, la Paris, unde românii aflători în Paris îl vor saluta cu urări omagiale şi e speranţa că, recunoscând puterile această dorinţă a naţiunii, că Filip I va primi tronul oferit.

*

Între toate măsurile locotenenţei şi ale corpurilor statului, care stau în continuarea activităţii sale autonome, ne îmbucură restituţia formei constituţionale a clerului, abrogându-se apucătura cea rusească de a subordona şi degrada ierarhia bisericească la starea volniciei Domnitorului, care putea fi cea mai periculoasă supt un principe cu simţăminte străine. Onorifica satisfacţiune aceasta şi pentru domnul Conte Scarlat Roseti, care, inspirat de ne-prescriptibilul drept al bisericii de a se constitui, prin dreptul alegerii, protestase, în zilele cele silnice, cu toată tăria, în Senat, în contra călcării fundamentului constituţiunii bisericii românilor de pe tot locul.

*

Guvernul a trimis consiliului de stat un proiect de lege pentru înfiinţarea guardiei naţionale, altul pentru libertatea presei şi, al treilea, pentru o constituţiune, care se şi dezbătură şi primiră, şi se vor dezbate în corpurile statului. De la înţelepciunea acestor corpuri, în momentele de faţă, va depinde depărtarea de orice pericol pentru libertatea naţională, care e fermecătoare pentru întreaga Românie. Progres întru ameliorarea instituţiunilor egalitare! Căci numai regresul e periculos, dar binele împacă pe toată sudoarea. S-au denumit şi comisari extraordinari, domnii Cozadini, peste 9 prefecturi de peste Milcov, şi A. Mavrocordat, peste celelalte 5, care, ca con-suitori, vor susţine unitatea în cugete. Noii prefecţi încă se denumiră vreo 16 (Gazeta Transilvaniei, XXIX, 16, 10 martie / 26 februarie 1866, p. 64).