Ziua… fructelor interzise!

*

În rai, printr-o ciudată conjunctură,

cum fructele creşteau atât de multe,

mă puse Dumnezeu să ţin o cură,

de parcă ar fi vrut să mă insulte;

şi tot muşcând oripilat din toate

abia am apucat cumva să-i zic

de fructe, că ar fi chiar minunate,

dacă le-am trece printr-un alambic,

*

iar El căzu pe gânduri şi adastă

în cugetări adânci şi după-aceea,

până-mi luă, pe când dormeam, o coastă

şi-apoi zidi din coasta mea femeia

ca să mă-ndemn cu ea la sfânta cură

cu fructe învelite doar în rouă,

dar s-a-ntâmplat că după muşcătură

din fruct creşteau pe creangă alte două,

 *

iar eu, nervos, mânat de piaza rea,

instinctual şi cred că şi în pripă,

ca o fiară am muşcat din ea

şi tare mi-a plăcut s-aud cu ţipă!,

încât mânat năstruşnic de-o idee,

rugai pe Dumnezeu, în veşnicie,

doar arătând cu mâna spre femeie:

Ce-ar fi să-mi faci, ca ea, măcar o mie!?

*

… şi-a fost tăcere grea şi cu temei,

până ce ea, scrâşnind din dinţi, îmi zise:

chiar de ţi-ar face cât de multe vrei,

toate-au să-ţi fie… fructe interzise!

*

Morala imoral mă tot seduce,

de când păşesc pe mioritic plai

şi duc, cum mi-i ursit, numai o cruce,

râvnind în taină… fructele din rai!