VIDEO ZICĂLAȘII - 1870: Hora lui Ionică Batalan | Dragusanul.ro

VIDEO ZICĂLAȘII – 1870: Hora lui Ionică Batalan

Hora lui Batalan

*

Click pe fotografie, dacă doriți să ascultați „Hora lui Batalan” din 1870

*

Pentru că așa am convenit cu Petrică Oloieru și cu Răzvan Mitoceanu, nu vom publica fonotecările cu partiturile din „Muza Română” a lui Calistrat Șotropa, decât după cele două-trei spectacole, pe care le vor realiza „Zicălașii”, în formulă completă, cea dintâi premieră urmând să se facă, în 7 iulie 2017, începând cu  ora 20, la Vatra Dornei, în cadrul Festivalului „Cântece de peste veacuri”, din Parcul Cazinoului, spectacol pe care îl vom filma și distribui ca atare, inclusiv prin DVD-uri. Am convenit, totuși, ca, din fiecare sesiune de fonotecare, să primesc îngăduința de a vă arăta măcar un singur cântec și am recurs la „Hora lui Batalan”, compusă de lăutarul Ionică Batalan, din Călugărița, cel mai vechi sătuc din comuna Horodnicu de Jos, în care a văzut lumina zilei și celebrul Silvestru Lungoci, al cărui părinte a cântat în taraful de 12 lăutari ai starostelui Batalan. Un staroste celebru și în vechiul Regat, și în ținuturile românești din Austria, care selecta oferte pentru concerte de vară în cele două țări, pe care le primea cu măcar doi ani înainte.

*

În Bucovina lui natală, cercetătorii doctori în etnologie și folclor nu au auzit niciodată despre neîntrecutul violonist și născocitor de cântece Ion Batalan, un artist înnăscut „vrednic de Bucovina”, cum ar fi spus Constantin Loghin, dar cu memoria spulberată de incompetența savanților de specialitate, cum ar zice buzincurismul elitist, din dihorita hai-dâr-dâr societate de astăzi. Iar fonotecarea cântecelor bucovinene, compuse de pleiada de lăutari care au ucenicit cu celebrul Nicolae Picu, deranjează pe toată lumea, pentru că folclorul scos prin piețele chermezelor festivalistice, nu are decât vagi și bicisnice asemănări cu marea muzică bucovineană de peste veacuri.

*

Judecând după asemănările dintre structurile melodice asemănătoare cu cele ale cântecelor „răzășești” sau „boierești”, care s-au păstrat ca atare, majoritatea compozițiilor lui Vindereu și Batalan reprezintă epoca de glorie a cântecului cu adevărat românesc și, tocmai de aceea, după cum spune Cantemir, numit „răzășesc”. Numai că la noi, unde și vinovățiile și meritele se atribuie colectiv, cântecul „răzeșesc” a dispărut, datorită ignoranților savanți, în marea masă a contrafacerilor, pe care o numim folclor. Ascultați, cu atenție, „Hora lui Batalan” și vă veți convinge că piesa aceasta, cu autor cunoscut, înseamnă altceva, caracterizat de noblețe, de suplețe, de… simfonism străveziu în execuțiile de curată rapsodie română, pe care le făceau ignorații lăutari ai Bucovinei de odinioară.


Comments are closed