roman istrati: Identitate
Voim putere cum voim un galben
noroc găsit în praful de pe șanț
luminii îi voim atâta umbră
cât apăsarea mâinii să nu schimbe
însemnul din veriga unui lanț.
*
Vina aceasta ne-am făcut-o noi
ea vine din părinți și mai departe
îi ducem miezul fără să-l schimbăm
din rădăcina lui până la moarte.
*
Oricât schimbarea ar putea aduce
o trecere din noi spre alte cercuri
greșim cu fapta ori greșim cu gândul
așa cum ieri greșeau bunicii
păcătuind de sfânta miercuri,
*
totu-i o stea mereu aceeași
sămânța miezul nu și-l schimbă
oricât de greu ar fi îndemnul
iar noi rămânem toți la fel
și ni se schimbă doar însemnul.