Originea și semnificația Mărțișorului | Dragusanul.ro

Originea și semnificația Mărțișorului

„Când Anu, Bel (Babel) şi Ea (Enki, adică Apa – n.n.), Marii Zei, prin sfatul lor, au fixat limitele Cerului şi ale Pământului, şi în mâinile zeilor mari au fost încredinţate crearea zilei şi reînnoirea Lunii, şi omenirea a privit zeul Soare în poarta răsăritului” (The Sacred Books, Crearea Soarelui şi a Lunii, p. 70), deci în începuturile civilizației totemice de oameni vorbitori, intrarea în armonia universală („logodna cosmică”, după cum au definit-o filosofii culturii), Luna se numea, printr-un cuvânt celtic încă dăinuitor în toponime (Albion, Alba Iulia etc.), Alba (dacii o numeau Eftepir, romanii Lucia, iar egiptenii Isis), iar Soarelui i se spunea Aplu (roșu), numele ulterior al lui Aplu fiind Apollo.

*

Legătura mitologică dintre Lună și Soare, deslușită de pământeni în perioada calendarului lunar, era cea a fazelor lunare (sinusoida, cu concretețea șnurului alb-roșu care unea Alba de Roșu, deci Luna de Soare, în poeticul ceremonial totemic al începuturilor imaginative ale omenirii), iar inițierea totemică avea să biruiască timpul, în răsăritul european și, mai ales, în România, cu semnificații pierdute și falsificate de închipuiri ulterioare.


Comments are closed