O recidivă pentru România în Europa | Dragusanul.ro

O recidivă pentru România în Europa

Cernăuţi, spre Prut

Cernăuţi, spre Prut

*

Materialul care urmează, „Oraşele Bucovinei”, publicat, în iunie 1909, de „Viaţa Românească”, poate fi considerat nu doar un precedent, ci o adevărată recidivă a „spiritului românesc”, manifestat de România în Uniunea europeană. O să vedeţi că, într-o vreme în care Bucovina dădea procurorul general al Vienei (fiul preotului Grigorovici din Bosanci), când români din Ardeal şi din Bucovina ocupau funcţii importante în armata şi în administraţia Austriei, când artişti, scriitori şi erudiţi români aveau un cuvânt important de spus, inclusiv în spaţiul german (contribuţiile lui Em. Grigorovitza, de pildă, la ştiinţa filologică germană sunt recunoscute şi astăzi), acasă, pe pământ românesc, noi spumegam împotriva caprei străinului, în loc să ne trezim din letargie. În vreme ce naţiuni dinamice se afirmau economic şi cultural în acest spaţiu sacru românesc, străbunii noştri priveau cu nepăsare cum, pe pământurile pe care ei le vânduseră, pentru fala hramurilor şi a cumătriilor, alţii prosperau, iar ei rămâneau la sapă de lemn.

*

Aşa se întâmplă şi acum, dar cu toate ţinuturile româneşti: în vreme ce nu ştiu care inginer român reconstruieşte Londra pe mare, în vreme ce mulţi, mulţi români îşi dobândesc statutul de somităţi mondiale, aici, în România, totul se duce pe râpă, iar ţara lunecă periculos spre posesia altor naţiuni dinamice şi dornice de afirmare. Şi în Bucovina de odinioară, şi în România de astăzi, vina aparţine, în primul rând, elitelor. Dar noi, ceilalţi, chiar nu avem nici o vină?

*

Cernăuţi, Casa germană

Cernăuţi, Casa germană

 

1909: Oraşele Bucovinei

* 

Însemnătatea oraşelor, ca centre de activitate culturală, economică şi socială, e incontestabilă. Un popor, care nu are în stăpânirea sa oraşele, are o viaţă politică şi culturală ştirbită. Într-o astfel de situaţie se află şi românii bucovineni. Oraşele, aşezate în mijlocul satelor lor, nu sunt centre în care să se concentreze tot ce satele au mai copt ca activitate economică, mai ales ca activitate socială şi, mai înnaintat, ca cultură, reprezentând, astfel, inima regiunii, ci sunt centre de exploatare neruşinată, ajunse pe deplin în mâinile străinilor. Din ele nu se răspândeşte cultură şi lumină, ci mizerie, nevoi şi o mulţime de influenţe stricăcioase. Românul bucovinean nu e deloc pregătit să susţină lupta economică cu străinismul cotropitor şi, de aicea, rând pe rând, oraşele, care, înainte, erau complet româneşti sau cel puţin în mare parte româneşti, sunt astăzi cu totul înstrăinate. Şi acest proces de înstrăinare progresează repede şi, sub ochii noştri, vedem cum, pe zi ce mergem, elementul românesc al oraşelor se înstrăinează, se pierde.

*

O acţiune de salvare a acestui element, de foarte mare importanţă – importanţă nu numai numerică – ar fi fost demult la loc. Până azi, nu se poate, însă, spune că s-ar fi făcut ceva de seamă în direcţia aceasta. Sunt, totuşi, câteva începuturi bune. Numai prin o împrospătarea elementului slăbit de la oraşe cu elemente viguroase, ţărăneşti, cu pregătire suficientă pentru lupta de la oraş, s-ar putea salva, măcar în parte, oraşele noastre. Dacă procesul de descompunere urmează mai departe, ne vom trezi, peste câţiva ani, că elementul românesc de baştină a dispărut din oraşele noastre şi a am rămas numai cu clasa fluctuantă a funcţionarilor, cu care nu se poate întemeia o adevărată viaţă orăşenească. Din putinele date, pe care le vom înşira mai jos, se va vedea care era situaţia oraşelor, la 1900; e aproape sigur că recensământul, care se va face anul viitor, ne va aduce noi surprinderi dureroase.

*

Cernăuţi, Piaţa "Pajura Neagră" - fotografii din colecţia Bibliotecii Naţionale a României

Cernăuţi, Piaţa „Pajura Neagră” – fotografii din colecţia Bibliotecii Naţionale a României

*

În Cernăuţi, capitala ţării, elementul românesc e aproape dispărut. Aici, unde toate popoarele din ţară îşi concentrează activitatea lor, rolul elementului băştinaş român e minimal. Numeric, suntem cei mai slabi şi, dealtminteri, activitatea noastră, ca popor autohton, e foarte slabă. E drept că avem, în Cernăuţi, o sumă de instituţii culturale, care dezvoltă o activitate frumoasă, pe diferite terenuri, dar de poporaţiunea românească a oraşului, în special, nu ne-am prea interesat şi urmarea a fost că elementul românesc a dispărut cu desăvârşire din centrul oraşului. Progrese enorme, direct ameninţătoare, au făcut, în ultimii ani, rutenii, evreii şi polonii. Mai ales polonii s-au revărsat ca un adevărat potop asupra capitalei ţării. Pe cea mai principală stradă a Cernăuţului, strada Domnească, se ridică, faţă în faţă, două clădiri impunătoare, de o parte Dom Polski (Casa polonă), în stilul Zakopane (stil naţional polon), şi Deutsches Haus (Casa nemţilor), în stil gotic.

*

Pe cea mai frumoasă piaţă a Cernăuţului, în mijlocul orasului, lângă teatrul municipal, se ridică Casa naţională a evreilor, iar in apropierea străzii care cuprinde casele boiereşti române – câte au mai rămas în Cernăuţi – se ridică Narodnyi Dim (Casa naţională a rutenilor). Au si Românii Palatul lor naţional, pe piaţa principală. Chiar azi, când scriu aceste rânduri, se desfăşoară, în Cernăuţi, serbarea Sokoliştilor poloni, ca un memento pentru timpurile viitoare. Pentru sfinţirea unui loc, dăruit lor de comună, pentru exerciţii gimnastice, polonii au aranjat festivităţi grandioase, aducând Sokolişti (Sokol sunt societăţi gimnastice, care formează armata viitoare pentru eliberarea Poloniei) din toate centrele polone, din Lemberg, Cracovia, Varşovia şi din Posen, spre a arăta lumii puterea lor. Şi ziarul autorizat al Partidului Naţional Unit (român – n. n.), „Patria”, salută cu căldură, într-un prim articol, voind să arate lumii că suntem un popor cult. Mi se pare că „Patria” va regreta, odată, acest articol plin de căldură, pentru că aci tot mai mari şi mai primejdioase sunt aspiraţiile polone. Pentru câteva sute de elevi de şcoală primară, ei au primit nu numai inspectori districtuali naţionali, ci şi un inspector general; în Cernăuţi, au deja un liceu polon privat, care, peste puţin, va fi public, pe când noi aşteptăm, de jumătate de secol, ca să avem, cu banii noştri (mijloacele Fondului religionar), o şcoală secundară naţională. Rutenii au o şcoală secundară naţională, în Vijnita, pe socoteala statului; şi chiar evreii au un institut particular, în Storojineţ, numai românii nu!

*

Cernauti Teatrul municipal

*

Rutenii, care ne intreceau, la 1900, cu vreo 4.000-5.000 de suflete, se vor fi înmulţit, desigur, în cei 10 ani din urmă. Majoritatea lor e imigrată din Galiţia şi sunt pentru noi, mai ales pentru românii suburbieni, cel mai periculos element de deznaţionalizare. În centrul orasului, ei sunt lucrători manuali, organizaţi în asociaţii socialiste, ca, de exemplu, asociaţia tăietorilor de lemne şi a servitorilor. Aproape toate oficiile publice şi casele particulare sunt pline de servitori ruteni din Galiţia, aşa că, fără exagerare, s-ar putea spune că toată servitorimea Cernăuţului e ruteană. Şi această observare se potriveşte nu numai pentru Cernăuţi, căci mai toate oraşele şi orăşelele bucovinene, chiar şi cele aşezate în regiuni curat româneşti, au un contigent considerabil de servitori şi servitoare rutene, toţi de origine galiţiană.

*

Port bărbătesc al rutenilor din Bucovina

Port bărbătesc al rutenilor din Bucovina

*

Cât de periculos e acest element încăpăţânat şi refractar, aceasta o poate spune numai acel care i-a cunoscut de-aproape. Pericolul acesta e şi mai mare în Cernăuţi, unde acest element e adunat în număr mare şi exercită o influenţă zilnică asupra elementului român, foarte puţin rezistent. Populaţiune băştinaşă românească, în mase compacte, se află numai în suburbiile Cernăuţului: în Roşa, cu atinenţa Stânca, în Clocucica, Caliceanca şi Horecea. Cele trei, din urmă, sunt ameninţate de slavism şi avem de înregistrat zilnic pierderi. Unicul suburbiu care reprezintă viitorul cernăuţenilor e Roşa; aici locuim, împreună cu nemţii, care nu sunt periculoşi pentru masele poporului.

*

Nemţii au, în centrul oraşului, un număr însemnat de funcţionari, căci aproape toate funcţiile superioare sunt ocupate cu nemţi, importaţi din restul monarhiei. Principiul superior, după care se cârmuieşte Bucovina, nu admite ca un român, chiar nici bucovinean, să fie conducătorul unui oficiu mai de seamă. În mahalale, cel mai însemnat contigent îl au nemţii în Roşa.

*

Evreii sunt stăpânii absoluţi ai centrului şi au contingente însemnate şi în toate suburbiile. Dăm o tablă, care arată situaţia românilor şi a rutenilor din Cernăuţi, după statistica de la 1900. Cernăuţul avea o populaţiune de 67.622 suflete:

*

1909 Orașele Bucovinei Tabla populației din Cernăuți

*

La 1890, românii aveau, în Cernăuţi, 7.624, iar rutenii, 10.384 deci, in decursul perioadei de la 1890-1900, ei ne-au întrecut cu 1.000 de suflete, şi la 1910 acest numar va fi cel puţin întreit. Centre mai însemnate, în districtul Cernăuţului sunt:

*

Boianul este centrul românilor, care au mai rămas peste Prut. Înconjurat, din toate părţile, de ruteni, năpădit de evrei, va trebui bine apărat, ca să nu cadă pradă străinismului. Populaţiunea de 6.695 suflete, din 1900, se repartiza, precum urmează: 4.562 români, 1.087 evrei şi 308 ruteni.

* 

Sadagura e cel mai infect cuib evreiesc din Bucovina; din cei 4.510 locuitori ai acestui orăşel, care are onoarea să aibă, în cuprinsul său, pe cel mai vestit rabin, sunt 3.437 evrei şi 641 ruteni. E vorba ca Sadagura să fie legată, cu o linie de tramvai, cu Cernăuţul, şi atunci ne putem aştepta la o nouă imigrare a elementului evreiesc calic.

*

Cea mai mare comună din Bucovina, Cuciurul-mare, cu o populaţiune de peste 10.000 locuitori, e aşezată în acest district. Comuna e deja, astăzi, aproape complet rusificată, din cauza indolenţei conducătorilor români de pe vremuri. Cu căderea acestui mare centru e hotărâtă şi soarta românilor din acest district.

*

Gura Humorului

*

Gura Humorului, aşezat într-un district cu o populaţie în majoritate românească, e un târguşor nemţesc-evreiesc. Românii sunt în minoritate disparentă: câţiva funcţionari şi câţiva ţărani, rămaşi la periferia oraşului. În timpul din urmă, se concentrează în Humor o însemnată activitate naţională. Sunt două bănci române, o prăvălie şi o şcoală de copii români. Continuată această activitate, ea va deschide un frumos viitor pentru district şi pentru oraş. Populaţiunea de 4.063 locuitori se împarte în 2.000 nemţi, 1.457 evrei, 582 români şi 37 ruteni.

Centre mai însemnate în district sunt:

*

Bucovineni Solca

*

Solca, aşezată lângă o frumoasă regiune de brazi, cercetată de bolnavii de piept, aproape toţi evrei; are o populaţiune de 2.884 locuitori, dintre care 1.605 români, 1.000 nemţi, 300 evrei şi ruteni.

*

Bucovinence, rugându-se la Arbore

Bucovinence, rugându-se la Arbore

Arborea, satul Hatmanului Arbore, cu o populaţiune de 5.657 locuitori, dintre care 4.581 români, 670 nemţi, 363 evrei 13 ruteni. Însemn înadins, peste tot, numărul rutenilor, spre a arăta că nu-i colţişor mai însemnat, în Bucovina, în care să nu afli măcar câţiva ruteni. E mic numărul comunelor române din Bucovina, care să nu aibă nici un oaspe din neamul acesta, pe când districtele lor sunt aproape curat rutene.

*

Campulung

*

Câmpulung e unicul oraş mai mare, în care populaţiunea românească e în majoritate absolută, majoritate care se poate prevedea că va dispărea, în scurt timp. La 1900, raportul dintre naţionalităţi era următorul: români 4.698, evrei 1.654, nemţi 1.199, ruteni 192, total: 8.028. Desigur că recensământul care se va face, la anul, ne va aduce surprinderea că, şi în această veche aşezare românească, românii au pierdut majoritatea absolută. Lucrarea de organizare naţională, prin care s-ar putea întări poziţia elementului românesc, s-a început de-abia în timpul din urmă; ar fi de dorit ca ea să fie mai energică şi mai unitară.

*

În oraş avem o şcoală profesională pentru prelucrarea lemnului, care ne face cinste. Ea are un frumos viitor de împlinit: regenerarea clasei noastre de meseriaşi şi colectarea frumoaselor lucrări originale de mobilier românesc, care se mai află în acest district şi care se pierd treptat. În anii din urmă, am primit, după o luptă grea, un liceu utracvist, cu limbile de propunere română şi nemţească. Şcoala română a deschis o librărie românească, a doua în toată ţara; mai există o prăvălie românească, încolo nimic. Nici un meseriaş român, nici un comerciant pentru miile de locuitori români ai oraşului şi pentru zecile de mii ale districtului.

Centre mai însemnate în district sunt:

*

Vatra Dornei, panoramă

Vatra Dornei, panoramă

*

Vatra-Dornei, loc balnear. Din cei 5.159 locuitori, pe care-i avea Dorna, în 1900, 2.946 erau români, 1.052 evrei, 622 nemţi şi 55 ruteni. Centrul este complect iudeizat. Vara, în timpul sezonului, centrul Dornei e o a doua Sadagură. Evreii din Galitia, din Ungaria, Rusia România îşi dau aici întâlnire. Caracterul românesc al acestei frumoase aşezări româneşti este ameninţat de evreism, care cuprinde tot mai multe locuri. În această parte a ţării, evreii s-au aşezat în număr considerabil, mai ales de când cherestelele evreieşti ruinează podoaba ţării. Fiecare întreprindere de cherestea aduce cu sine un contingent însemnat de evrei, ca funcţionari, şi alt contigent de străini, ruteni, boici şi mazuri galiţieni, ca lucrători manuali, aşa încât se împlinesc, pe deplin, cuvintele marelui Eminescu: ,,şi cum vin cu drum de fier, toate cântecele pier”.

*

Comune fruntaşe sunt Vama, cu 3.931 locuitori, dintre care 2.704 români, 545 evrei, nemţi cam 500 şi 27 ruteni; Dorna Candrenilor, cu 2.600 locuitori, dintre care 1.968 români, evrei 268 şi 15 ruteni; Stulpicanii, care va avea, în scurt timp, o pretură, ceea ce-i un prilej nou pentru aşezarea străinilor, cu 1.904 locuitori, dintre care 1.413 români, 132 evrei şi 6 ruteni. O comună fruntaşă a districtului, care face cinste românilor din acele părţi, e Fundul Moldovei.

*

Siret piata

*

Siret, vechiul oraş moldovenesc, în care trăia, odată, breasla vestită a cojocarilor, e pierdut definitiv pentru români. Un mic procent mai vegetează pe la periferia oraşului, dar şi acesta va dispărea, din cauza ticăloşiilor lor şi a indiferenţei noastre, a tuturora. Din cei 7.614 locuitori, 3.093 sunt evrei, 1.566 nemţi, 1.882 ruteni şi 669 români. Liceul din Siret e un institut complet evreiesc.

*

Soarta românismului din Siret îi aşteaptă şi pe puţinii români din district, care vor cădea pradă slavismului, căci, pe lângă multele păcate pe care le avem, suferim şi de o completă lipsă de orientare. Tocmai acolo, unde sunt posturile cele mai expuse, locurile cele mai periclitate, se trimit oamenii cei mai slabi, cei mai lipsiţi de iniţiativă, acei care nu vor sau nu pot să înţeleagă rostul vremii. Duşmanii noştri însă trimit, în tocmai astfel de locuri, pe cei mai muncitori, pe cei mai intransigenţi dintre ei. Aş putea dovedi cu fapte şi nume că tocmai în acest district, cel mai periclitat, pe lângă Cernăuţi, domneşte, din punct de vedere naţional, cea mai mare destrăbălare, cea mai iresponsabilă nepăsare şi dezorientare. Pe românii bucovineni nu-i pasionează alte chestiuni decât chestiunile politice. O chestiune culturală a întregii ţări nu se cunoaşte. Societăţi de apărare naţională, la români, singurii care au de pierdut în această ţară, pe când toţi ceilalţi au de câştigat, nu există. O mână de nemţi, care trăiesc în satele lor ca în sinul lui Avram, au „Schutzvereine”; Rutenii au societăţi la fel, de asemenea, polonii, şi numai românii nu! Care societate românească din ţară, făcând abstracţie de „Şcoala Română”, care şi-a mărginit, în timpul din urmă, activitatea la Suceava, se ocupă cu chestiunea şcolară, cea mai de seamă şi mai delicată chestiune care poate exista pentru un popor, care se află în situaţia românilor bucovineni? În care adunare politică s-a pus în discuţie această chestiune, vitală pentru românismul din Bucovina? Şi câte nu s-ar mai putea spune?! Aceste rele se simt, mai ales, în astfel de localităţi primejduite. Acolo de-abia se vede ce cumplită e dezorganizarea noastră…

*

1 Radauti 2

*

Rădăuţul e aşezat în centrul Bucovinei româneşti şi în unul dintre cele mai puternice districte româneşti. Din cei 14.403 locuitori ai oraşului, 3.876 sunt români, între ei foarte multi gospodari cu stare, 4.894 evrei, 4.628 nemţi şi 494 ruteni. Ca centru de activitate naţională românească, Rădăuţul n-a avut, până în prezent, nici un rol sau numai un rol foarte puţin însemnat. Rădăuţul avea, în toate manifestările sale, un caracter pur german. Liceul din Rădăuţi, deşi aşezat într-o regiune cu o poporaţiune românească numeroasă şi bogată, e pur german (aşa l-au premeditat liderii români care l-au ctitorit, drept acces la marea cultură a Europei – n. n.) şi e frecventat de o minoritate disparentă de elevi români. O mişcare de regenerare s-a început şi sperăm că, în scurt timp, Rădăuţul va ajunge ceea ce trebuia să fie demult: un centru de activitate naţională românească. De la toamnă, vom avea, în locul şcolilor primare nemţeşti-româneşti, două şcoli, de câte 6 clase, curat naţionale, una de băieţi şi alta de fete; deasemenea, peste puţin, dacă nu la toamnă, vom avea prima clasă românească la liceul nemţesc de acolo.

*

Rădăuţul mai are o prăvălie românească, un internat de băieţi, o bancă şi o librărie, întemeiată de Reuniunea districtuală a învăţătorilor. Alte instituţiuni vor trebui înfiinţate. În acest district avem o serie de comune mari; cea mai mare este Vicovul de Sus, cu 6.892 locuitori, dintre care 6.177 români, 365 evrei şi 16 ruteni.

*

Suceava 1

*

Suceava este, prin tradiţie, oraşul culturii româneşti din Bucovina. Vechea capitală modovenească are cel mai de frunte institut cultural al românilor bucovineni: Liceul greco-oriental, care a contribuit, în mod simţitor, la ridicarea unei clase de cărturari bucovineni. Şi alte instituţii de seamă, ca „Şcoala Română”, care a înfiinţat internatul („Vasile Cocârlă” – n. n.), librăria şi tipografia, apoi Societatea muzicală „Ciprian Porumbescu” îşi au sediul în Suceava. Vechea populaţie băştinaşă, meseriaşi şi comercianţi (majoritatea armeni – n. n.), a dispărut demult, neputând susţine concurenţa omorâtoare a evreilor imigraţi, care lucrau cu cele mai neiertate mijloace. Azi, abia mai vegetează, pe la periferia oraşului, rămăşiţele falnicei bogatei burghezimi de altădată. Chiar şi armenii, vestiţii negustori ai Moldovei, care aveau, în Suceava, un centru principal al lor, au dispărut, în mare parte, şi tot mai mult se întinde pecinginea străinismului. Pe toată strada principală a Sucevii nu se mai află decât două sau trei case creştine.

*

Din cei 10.955 locuitori ai Sucevii, numai 2.780 sunt Români, pe când 4.229 sunt evrei, vreo 2.174 sunt nemţi şi 598 ruteni. Polonii, care sunt de-abia o mână de oameni, îşi au „Dom Polski” al lor, în capitala lui Ştefan. Românii, abia în anul din urmă, şi-au adus aminte că, pentru concentrarea activităţii lor, au nevoe de un adăpost propriu. Dintre comunele fruntaşe ale districtului, amintim aici pe cea mai mare, Bosanci, cu o populaţie de 5.157 suflete, dintre care 4.658 români, 171 evrei şi 18 ruteni.

*

Bucovineni Storojinet 3

*

Storojineţul e, dintre oraşele care au încă o numeroasă poporaţiune ţărănească, aşezat într-un district în care se dă o luptă vehementă, deşi deocamdată latentă, între românism şi slavism. Storojineţul este lipsit şi de cele mai primitive instituţiuni naţionale. Afară de filiala „Şcolii Române” şi a „Societăţii Doamnelor române”, societăţi prea mici şi prea slabe, spre a face faţă multelor cerinţe culturale ale districtului, nu s-a găsit că e de trebuinţă şi o altă societate pentru Storojineţ. Nici măcar o modestă casă naţională, unde să se adune oamenii la sfat, nu se află în Storojineţ. Nemţii, care vor fi, la un loc, vreo câteva sute, au ridicat, în Storojineţ, un palat naţional impunător, care costă vreo 140.000 coroane; românii, care sunt, în district, vreo 50.000, n-au nimic. Şi să nu se uite că acesta e districtul celor mai mulţi proprietari români! Storojineţul are o poporaţiune de 7.182 suflete; din aceştia, sunt 2.512 români, 2.612 evrei, 757 ruteni.

*

Centre mai însemnate, în district, sunt: Banila-moldovenească, care numire e mai mult o ironie, căci comuna e, cel puţin după statistica oficioasă, mai mult rusească, decât moldovenească; are vreo 4.806 locuitori, din care 1.374 sunt români, 2.071 ruteni şi 659 evrei. Ciudeiul are o poporaţiune de 2.594 locuitori, dintre ei, 1.706 români, 520 evrei şi 55 ruteni.

*

Vijnita panorama

*

În părţile rutene, nu sunt centre de însemnătatea celor aşezate în sudul, estul sau centrul Bucovinei. Vijniţa este un târg pur evreiesc; din cei 4.490 locuitori ai oraşului, 3.997 sunt evrei şi 199 ruteni. Chiar inscripţiile străzilor sunt scrise, în acest nou Canaan, în evreieşte. E de mirare că tocmai în acest oraş a fost aşezat gimnaziul rutean, pe care guvernul austriac l-a dăruit rutenilor, ca despăgubire pentru ceea ce nu le poate da în Galiţia. Vaşcăuţul are 5.047 locuitori: 3.419 ruteni, 836 evrei şi un român. Coţmanul, cu un liceu rutean-nemţesc, frecventat mai ales de rutenii galiţieni, are 4.782 locuitori, între care 3.885 ruteni, 509 evrei şi chiar 7 români. Zastavna, cu 4.162 locuitori, dintre care 3.311 ruteni, 479 evrei, nu are nici un român. Şi în acest oraş se afla, pe la 1786, una din cele 6 şcoli naţionale româneşti din Bucovina!… / Gt. (Viaţa Românească, Anul IV, vol. 13, 6 iunie 1909, pp. 454-460).


Comments are closed