memoriei prietenului Cătălin Şandru | Dragusanul.ro

memoriei prietenului Cătălin Şandru

Cătălin Şandru

*

mult prea absurd s-a frânt lumina

şi-a amuţit în depărtare

şi nu-ţi mai pasă nici de cina

de taină şi de aşteptare

căci vinu-i un coşmar şi tace

în cosmică încremenire

şi-o stea din ceruri se desface

să te presoare-n amintire,

*

să fii durere-nsingurată

care continuă să doară

precum un cântec câteodată

desprinderea dintr-o vioară

când mută frunzele departe

spuzind cu aur anotimpul

să fii o pagină de carte

pe care n-o cuprinde timpul,

*

dar care lasă-n univers

un gol ce nu îl poate împle

cenuşa grea a unui vers

nedrept ce-a fost să se întâmple


Comments are closed