Mărturii europene: Sebastian Münster | Dragusanul.ro

Mărturii europene: Sebastian Münster

Europa, Regina Universului

Europa, Regina Universului

*

Pentru că m-a năucit „flash-mob” Nechifor, cu decizia interzicerii Căii lui Dracula, lucrare monumentală care premedita un plus de interes pentru judeţul acesta nenorocit, aflat la discreţia plutocraţiei fraierilor, aveam de gând să-mi arunc la buncărtele cu litere toate nopţile mele de nesomn. Dar nu aş mai fi eu, dacă aş face pe placul ginerelui lui Hanuşteac, aşa că strâng din dinţi şi o iau de la capăt. Gheorghe Flutur spunea, cândva, că eu aş fi ca o fiară, care dispare pe neaşteptate şi îţi sare în gât atunci când ţi-e lumea mai dragă. S-a înşelat, lui Gheorghe Flutur nu o să-i mai sar la grumaz, în viaţa asta.

*

Există, despre plaiurile flash-mob-urilor daco-romane ale lui Nechifor, o iconografie europeană interesantă, uneori folosită în ilustrarea volumelor cu mărturii ale călătorilor străini, despre ţările române, care trebuie pusă în valoare (chestie care nu mai depinde de creieraşul de fotograf al lui Mîrza din posesia lui Nechifor). Caut de prea multă vreme acele mărturii, ca să nu le depun în acest spaţiu virtual, care nu poate fi contaminat de nimeni. Printre cele mai interesante, se numără cele care au ilustrat, de-a lungul veacurilor, ediţiile cosmografiei lui Sebastian Münster.

*

Polonia, Moldova şi Transilvania, într-o hartă a ediţiei din 1683

Polonia, Moldova şi Transilvania, într-o hartă a ediţiei din 1683

*

Sebastian Münster (20 ianuarie 1488 – 26 mai 1552), cartograf, cosmograf, cărturar german enciclopedic, autorul unei descrieri, uşor fantezistă, a lumii, „Cosmographia”, apărută în 1544, retipărită în 1552 (Basle), 1570, 1628, 1683 etc., şi publicată, după o primă ediţie în germană, în latină, franceză, italiană, engleză şi cehă.

*

Sebastian Münster (20 ianuarie 1488 – 26 mai 1552)

Sebastian Münster (20 ianuarie 1488 – 26 mai 1552)

*

A mai scris „Grammatica Chaldaica” (Basel, 1527), „Dictionarium Chaldaicum” (1527), „Dictionarium trilingue” (latin, grec şi hebraic, în 1530), „Horologiographia” (Basel, 1531), „Organum Uranicum” (1536) şi „Rudimenta Mathematica” (Basel, 1551).

*

O imagine fantezistă a Valahiei, nume sub care era cunoscută şi Moldova în cancelaria polonă (în cancelaria maghiară i se spunea, ţării lui Bogdan Cuhea, Moldova), avea să apară încă din prima ediţie a cărţii lui Münster, cărturarul german închipuindu-şi că şi pe la noi, precum în cuprinderea cu adevărat europeană, se durează (de parcă Nechiforii acelei vremi dormeau!):

*

Pagina ţinuturilor românilor

Pagina ţinuturilor românilor

*

„Ilustratele” cu locuri sunt, peste tot, suficient de fanteziste, în ciuda faptului că au şi elemente urbane confirmate de istorie. Dar, dincolo de fantezie, stă elementul mărturisitor străvechi (ce se întâmpla, la noi, în dihoreala bucovineană, pe atunci? Pentru că, în cancelaria polonă, regiunea din nordul Moldovei se numea Bucovina), pe care îl folosim extaziaţi (decât un imens gol al memoriei, mai bine fantezie!), încercând să descifrăm în megieşii şi standarul moldo-vlah de viaţă.

*

Budapeste, în "Cosmographia" lui Münster

Budapeste, în „Cosmographia” lui Münster

*

Constantinopole

Constantinopole

*

La noi, în vremea în care Münster îşi publica senzaţionala lucrare,  Petru Rareş, reocupând tronul Moldovei, „a aflat în viclenie şi pe Mihul hatmanul (ctitorul bisericii din Horodniceni – n.n.), şi pe Trotuşanul logofătul (ctitorul bisericii din Părhăuţi, ginerele lui Luca Arbure – n.n.), şi pe Crasneş, şi pe Cozma, de la care multă pedeapsă şi nevoie avusese Petru vodă, în domnia dintâi, când a pribegit Petru vodă din ţară… Îndată i-a prins şi cu grele munci i-a muncit, iar mai apoi le-a tăiat şi capetele”, apoi „Petru vodă, fiind bătrân de zile şi căzând în boală grea, a plătit datoria sa, ce a fost dator lumii, şi s-a săvârşit, (în 1545)  septemvrie 2, vineri, la miezul nopţii, şi cu cinste l-au îngropat în mănăstire, în Pobrată („A fratelui”, Probota – n.n.), ce este făcută de dânsul (pe locul mănăstirii lui Petru Muşat – n.n.), cu multă jale şi plângere, ca după un părinte al său, care n-a fost mai jos decât alţii, ci a lăţit hotarul ţării, că pe săcui de multe ori i-a ars şi i-a prădat, şi, luându-le cetăţile şi oraşele sub puterea sa, i-a supus. Şi atâta groază le dăduse că, la vremea norocului celui prost, când era şi pribeag la dânşii şi se scăpase de domnie, şi după ce se dusese la turci, lăsându-şi doamna sa, cu coconii şi avuţia în Ciceu, necum să se bage să-i jefuiască, ci încă i-au păzit şi i-au socotit, până la venirea sa, în al doilea rând” (Ureche, p. 164).

*

La noi, nu se întâmpla nimic, deşi ţara era călcată în picioare de oştirile popoarelor cu istorie, pe care acelaşi Sebastan Münster le înveşniceşte tipologic. Doar de mândra bundiţă de dihor şi de îţarii colanţi daco-nechiforieni nu avea să ţină cont cărturarul german, dar nu-i bai, ne scoatem noi pârleala prin flash-mob, adică printr-o exhaustivă spălare de creier, pusă la cale de dumnezeul nostru judeţean, într-o veşnicie de fix patru ani.

*

Familie de ţigani

Familie de ţigani

*

Paşă turc

Paşă turc

*

Soldaţi turci

Soldaţi turci

*

Turci din Anatolia

Turci din Anatolia

*

Turci

Turci

*

Armeni

Armeni

*

Armeni, în portul străvechi

Armeni, în portul străvechi

*

Ruşi, în ediuţia din 1685

Ruşi, în ediuţia din 1685

*

Polonezi

Polonezi

*

Germani

Germani

*

„Pe urma lui Petru Vodă Rareş, cu dragoste ridicară boierii, cu toată ţara, pe Iliaş, fiu-său cel mai mare, la domnie, vă leato 7055 (1546), sâmbătă septembrie 3, că şi firea, şi faţa îl lăudau să fie blând, milostiv şi aşezat, gândindu-se că va semăna tătâne-său. Ci nădejdea pe toţi i-a amăgit, că dinafară să vedea pom înflorit, iar dinăuntru, lac împuţit. Că având lângă sine sfetnici tineri turci, cu care, ziua, petrecea şi să dezmierda, iar noaptea, cu turcoaice curvind, din obiceiurile creştineşti s-a depărtat….

*

În domnia lui, sâmbătă, după Paşti, au tăiat capul lui Vartic, hatmanul, în târgul Huşi şi l-au dus de l-au îngropat în mănăstirea Pobrata, în anii 7056 (1548) aprilie 7.

*

Mai apoi, între multe fărădelegi ce făcea Iliaş Vodă, umplându-l satana de învăţătura lui, a lăsat domnia la mâna frăţine-său, Ştefan Vodă şi a mâni-sa, în anii 7059 (1551) mai 1, şi el s-a dus la împăratul Suleiman, de a primitu legea lui Mohamed, lepădându-se de Hristos…

*

După ce s-a turcit, apucându-l şi îndulcindu-l cu bine, l-au pus paşă la Dârstor, nume puindu-i Mahmet. Nici într-acea boierie, ce-i deduse împăratul, n-a trăit multă vreme, ci, după doi ani, îmbucându-l mulţi din neprietenii lui cu multe cuvinte rele către împărat, a căzut la închisoare, că a trimis împăratul de l-au legat şi i-au luat toată avuţia. Şi, de aici, l-au trimis, peste mare, la Brusa, de l-au închis. Mai apoi, de inimă rea, peste scurtă vreme a murit şi rău ş-a dat sufletul său în mâinile diavolului, în legea turcească”.

*

În fond, asta ne este istoria.


Comments are closed