Mărturii europene: Thuróczy János
Bătălia de la Baia
*
„Chronicon Pictum”, cunoscută şi drept „Chronica Hungarorum”, după reluarea ei de către Johannes de Thurocz (Thuróczy János,1435-1490) şi publicată la Augsburg, în 1488, apoi, în alte ediţii, la Frankfurt, Viena, Trnava şi Budapesta, operă unică, în felul ei, lucrată, cu splendide incunabule, până în 1473, de András Hess, prezintă o istorie a Ungariei, cuprinsă între anii 1307-1487, „jalonată” de regii Carol Robert de Anjou (1307-1342) şi, respectiv, Matthias Corvinus (1458-1490), ultimele evenimente, „narate” de Thurocz, petrecându-se în august 1487.
*
Cartea este importantă şi pentru cehi, slovaci, poloni şi români, însemnând, în fond, o mărturie exhaustivă, cu o doză raţională de subiectivism.
*
Prima pagină din „Chronicon Pictum”
*
Maghiarii îşi respectă cu adevărat istoria, iar genul acesta de atitudine merită preţuire. Datorită firii lor mărturisitoare, profund identitară, Grigore Ureche şi-a putut scrie primele capitole ale letopiseţului său, pe care îl ignorăm, în măsura în care îl cităm. De citit, nici vorbă. Altminteri, ar fi decis cineva tipărirea unei ediţii curăţate de “pravilele” scrierii vechi, care să facă letopiseţul accesibil pentru toată lumea. Din nefericire, noi, în făloasele noastre bundiţe de dihor, nu învăţăm nimic de la alţii. Iar maghiarii chiar constituie un exemplu demn de urmat.
*
Attila
*
Attila si Papa Leon I
*
Hunii, asediind Aquileia
*
Descălecatul maghiarilor
*
Cetatea Buda
*
Maghiari, în luptă
*
Invazia tătarilor din 1241
*
Soli maghiari, la Papă
*
Solii lui Basarab, la Carol Robert de Anjou
*
Solia lui Basarab (detaliu)
*
Solia lui Basarab (detaliu)
*
Cei şapte căpitani
*
Ştefan cel Sfânt
*
Laszlo cel Sfânt
*
Iancu de Hunedoara
*
Matthias Corvinus
*
Îi am salvaţi şi pe toţi regii întemeietori, desenaţi, în preţioase incunabile, de Andras Hess, dar nu-i mai inserez în pagină, pentru că îmi amintesc de faptul că chipurile voievozilor noştri au fost stabilite, abia în 1845, de căre sibianul A. Bieltz. Ulterior, doar chipul real al lui Ştefan cel Mare avea să fie recuperat, printr-o atentă studiere a picturilor bisericeşte şi a evangheliarelor, de către pictorii bucovineni Epaminonda Bucevschi şi Eugen Maximovici (norocul lor că am scris “Pictori şi sculptori bucovineni” înainte de a deveni Nechifor flash-hopa-i-ţupa al judeţului).