ion drăguşanul: logodna cosmică | Dragusanul.ro

ion drăguşanul: logodna cosmică

BOA 3

*

ea a rămas dincolo de zăpezi,

iar el aşteaptă-nfrigurat la capăt:

e-atât de lungă calea şi nu vezi

cum, pelerin, am început să scapăt

cântându-i ei, când mă închin doar lui

cu lungul şir de litere nescrise

căci Luna a rămas a nimănui,

iar florile ei sacre sunt ucise

*

abia observ cum m-am făcut copac

printre copacii care se închină

doar Soarelui şi ierbile mă tac

pe sub zăpezi flămânde de lumină

şi nu-mi mai pasă că ridic spre cer

poemele vremelnic desfrunzite:

îmi cat prin suflet şi încep să sper,

deşi-s înfipte-n el nişte cuţite,

*

căci înţeleg logodna ancestrală

şi mă scufund în veşnicia ei

fără să dau vreodată socoteală

vremelniciei ce s-a vrut temei

pentru smeriri şi umiliri în faţa

acelor ce stăpâni doresc să-mi fie

fiindcă poemul îmi cunoaşte viaţa

drept cosmică şi demnă bucurie


Comments are closed