îndepărtatul prometeu | Dragusanul.ro

îndepărtatul prometeu

BOA 1

*

în vârf de stâncă uriaşă

îmi pun când lanţul, când aripa

şi sunt şi prada nevoiaşă,

şi clonţul ce-l deschide clipa

atunci când sfârtecă sălbatic

cenuşa marelui mister,

iar noaptea a întins jăratic

să nu mai pot păşi pe cer,

*

să mă scufund ca o părere

cu anotimpul în urmaşi,

în ei aflându-mi înviere

şi cale lungă pentru paşi,

în ei m-oi dezveli icoană

şi fără veste un suspin

pierdut prin cosmica bulboană

ca hăului să mă închin

 *

ca sfârtecat şi sfârtecare

în desluşirea unui eu

în care zace sub uitare

îndepărtatul prometeu


Comments are closed