George Tutoveanu: Regina Maria | Dragusanul.ro

George Tutoveanu: Regina Maria

 

De ce-aţi închis-o-n bolţi de mănăstire

Pustii şi negre, umede şi reci,

În viers domol şi jalnic de psaltire

Şi-m taina tristă-a liniştii de veci?…

 

Să urle tunul aprig în neştire

Pe vârf de munţi şi-n umbra de poteci,

Să ducă-n slavă veşnica-nfrăţire,

De la Bihor, la codrii din Tigheci…

 

Şi ea, acolo, pe Siret, în vale,

Să-şi poarte visul împlinit pe zări

În glas de mari asalturi şi urale…

 

Şi-ostaşii ei, cu mantii de zăpadă,

Năvală dând ca iureşul pe mări,

Sculaţi din morţi să-i vie la paradă…

*

G. Tutoveanu (Neamul Românesc pentru Popor, Anul XXIV, Nr. 16-17, 15 August şi 1-iu Septembre 1938).

*


Comments are closed