Dar dacă Băişanu are dreptate? | Dragusanul.ro

Dar dacă Băişanu are dreptate?

Ştefan Băişanu

Ştefan Băişanu

*

Mulţi am râs – şi bine am făcut, doar suntem români! – când amestecul acela de politician  mult prea entuziast şi de poet care îşi tot refuză statutul, numit Ştefan Alexandru Băişanu, a încercat să ne convingă că Suceava merită statutul de capitală culturală europeană, pentru că e clar, Suceava, începând cu lungu, acest penibil dispreţuitor de cultură, şi terminând cu cei mai mulţi dintre târgăii ei, nu-l merită.

*

Suceava nu merită statutul de capitală culturală europeană, dar asta nu înseamnă că nu l-ar putea dobândi, în condiţiile în care, prin regulamentele europene, şansa se oferă oraşelor care nu au mai nimic, dar care îşi doresc să dobândească, dacă nu cultură, măcar un cadru cultural-turistic, altul decât fudula bundiţă de dihor şi zi-i, vasile, zi-i! (bombă nucleară se face inimioara lui ion lungu, când îi răsună în creieraş o astfel de melopee filosofică tipic moldovenească!).

*

Când vorbesc despre şanse, iau în calcul sugestiile prietenilor mei. Victor Rusu, de pildă, ne cerea să încercăm să gândim o strategie, prin care Bucovina să dobândească statutul de euroregiune tradiţională protejată (ceea ce ar însemna un argument şi pentru sugestia lui Băişanu), la noi supravieţuind, datorită unei superficialităţi spirituale lenevoase, şi toată simbolistica europeană străveche, şi toate ritualurile totemice ale datului european (disimulate, în obiceiuri şi datini), şi ritmicităţi străvechi (au dovedit-o „Zicălaşii”). În planul culturii moderne, avem deja o infrastructură solidă, chiar dacă ţin încă „Naţiunea Creatorilor” şi „Bucovina Rock Castle” la foc mocnit, chiar dacă nu am pus umărul, încă, la definitivarea visului lui Stelică Nistor de a oferi acestui spaţiu un festival european de teatru novator.

*

Cei care susţin că în judeţul Suceava nu există cultură nu-s mai ceapă degerată decât primarul lungu, pe care îl şi merită pe deplin. Din nefericire, nu există o strategie culturală pragmatică, care să transforme produsul cultural într-un produs turistic. Totul e o făcătură, un „aruncat cu furca”, o epuizantă chermeză electorală, în care micul şi berea fac legea.

*

Sunt, în judeţul Suceava, multe, multe minţi creative, capabile de fapte mari, dar peste care se tot trage oblonul asurzitor al manelismului politruc, de tip „zilele” oraşului sau ale comunei, de tip festivălos pe la Sadova, Bilca, Horodnic, Dumbrăveni, Stupca etc., fără să rămână ceva în urmă, fără să folosească decât traficanţilor de naivitate populară, numiţi politicieni. Fără îndoială, şi Băişanu este un politician (dar dacă are, totuşi, dreptate în sugestie?), pe care-l doare de cultură în blugii de firmă, peste care a revărsat patriotic un fals de „cămeşă” populară şi un suman de iobag (în loc de mantau străbunilor săi), dar sugestia şi demersul lui merită, totuşi, şi atenţie, şi analiză.

*

De-a lungul anilor, i-am tot învăţat pe tinerii cu care am intrat în dialog: Dacă există o şansă din zece mii, încearcă-o, pentru că înseamnă o şansă; dacă nu o încerci, abia atunci nu ai nici o şansă.

*

Practic, textul acesta un asfel de sfat înseamnă: haideţi să încercăm! Să ne întâlnim, să dezbatem ideea, să decidem şi să ne implicăm sau nu! Desigur că mă adresez doar celor care şi există, nu şi păşitorilor păguboşi (halesc tot ce le cade în mână, după modelul idolului lor, vag alfabetizatul de la primărie, lungu) dintre naştere şi naştere.

 


Comments are closed