Colbul ignoranţei, la Saczova, în Buckowine

*

Nu am bănuit că Bucovina istorică beneficiază de o puzderie de informaţii, risipite prin presa europeană, deşi aflasem de la Eroul ei, Ion Grămadă, că ţările europene aveau, şi în 1774, o presă activă şi bine informată, din care el preluase informaţii pentru a scrie „Jurământul Ţării, la 1777”. Ce-i drept, spre deosebire de Eroul Bucovinei, căzut, la Cireşoaia, pentru Neam şi Ţară, în 27 august 1917, eu nu ştiu nici germana, aşa că nu aveam cum bănui grafiile vechi, preluate de întreaga Europă. Nu-mi puteam închipui că în presa continentală de dinainte de 1800 Bucovina se scria Buckowine, iar Suceava – Saczova, dar sunt pe cale să aflu toate grafiile toponimelor noastre şi să recuperez, după aceea, informaţiile care ne lipsesc, deşi ele există, pentru premeditata carte „Bucovina, în mărturiile vremilor”, la care lucrez de câţiva ani buni. O mostră de informaţii de care nici istoricii nu au ştiinţă o reprezintă cele de mai jos: unele, doar spectaculoase, precum jaful săvârşit de tâlhari, la Cernăuţi, în 1781, după ce au dat foc oraşului în patru colţuri, altele lămuritoare în privinţa istoriei reale, cum ar fi, de pildă, anevoioasa retragere a trupelor ruseşti, ale mareşalului Rumeanţev, din Bucovina, pe cale de a se încheia abia prin anul 1788. Ca să nu mai vorbesc de năvălirile ordiilor tătare şi turceşti prin Moldova, cu „rătăciri” şi prin Bucovina, dar rapid respinse şi definitiv descurajate, atunci când ostaşii austrieci probat cu armele cum că „această ţară aparţine Maiestăţii Sale Imperiale”. Dar, înainte de a izbuti eu să adun ce este de adunat şi de cunoscut, puteţi încerca o discretă dumirire asupra diferenţei dintre realitate şi istorie. Pe baza informaţiilor, desigur.

*

1781, 27 iulie: „Oraşul Cernăuţi, capitala Bucovinei, a înfruntat cele mai mari pericole din pricina atacurilor îngrozitoare pe care le fac briganzii: ei au pus foc în patru colţuri ale târgului şi, profitând de confuzia pe care crima lor au produs-o, au prădat şi jefuit peste tot unde lăcomia i-a îndemnat să o facă. Din fericire, această crimă a fost descoperită şi deja cinci monştri au fost arestaţi şi vor suferi pedeapsa datorată unor fapte atât de revoltătoare (Gazette de France, 27 iulie 1781, p. 274).

*

1785, iulie 1: „Lemberg, 31 mai 1785. Pentru a facilita corespondenţa generală cu Moldova, Crimeea şi toată Rusia, s-a stabilit un nou Curier, care va pleca în zilele de 10, 20 şi 30 ale fiecărei luni, din Cernăuţi, în Bucovina, spre Iaşi. Se dau asigurări, de către Ducele de Teschen, că Bucovina va fi încorporată la Galiţia. Astfel, se vor număra, în aceasta din urmă, 2.442 de domenii, 7.417 oraşe, târguri şi sate, şi 343.101 locuitori, din care 44.000 de evrei” (Gazette de France, 1 iulie 1785, p. 220).

*

1787, octombrie 16: „Frontierele turceşti, 8 septembrie 1787. Domnul de Mezbourg, consul imperial la Iaşi, a părăsit acest oraş, cu toată suita sa, şi s-a retras la Cernăuţi, unde a sosit în prima zi a acestei luni (1 septembrie 1787 – n. n.). Se spune că otomanii au început diverse violenţe, în Moldova, împotriva creştinilor, care se retrag, prin cordoane, în ţările Imperiului. 300 de turci făcuseră, în apropierea Sucevei, o invazie în Bucovina, dar cum această ţară aparţine Maiestăţii Sale Imperiale, ei au fost nevoiţi să se retragă imediat” (Gazette de France, 6 octombrie 1787, p. 405).

*

1788, ianuarie 1: „Snyatin, 20 noiembrie 1787. În 17 al lunii acesteia (noiembrie – n. n.), o divizie a Regimentului de Levenohr (ulani? – n. n.) a plecat de aici, în zorii zilei, pentru a se întoarce la Okopi, lângă Choczim (Hotin – n. n.). Al treilea batalion al lui Wenceslas Collorédo, sosit aici în 18 noiembrie, a continuat, a doua zi, marşul său în Bucovina.

Lemberg, 24 noiembrie 1787. Treizeci de căruţe, încărcate cu praf de puşcă, au plecat de aici, în 18 ale lunii, cu o puternică escortă, spre Bucovina. Prinţul de Cobourg a mers la Snyatin, unde se va stabili cartierul general al armatei cantonată în Bucovina” (Gazette de France, 1 ianuarie 1788, pp. 1 şi 2).

*

1788, februarie 8: „Frontierele Turciei, la 28 decembrie 1787. Trupele ruseşti sunt în mişcare. 500 de căruţe şi. 1.800 de cai, care se găsesc la Grzymallow, vor fi folosite pentru transport. Se dau asigurări că cea mai mare parte a armatelor mareşalului Romanţov (Rumeanţev – n. n.) se retrag din Bucovina, de unde se vor muta în Moldova.

Polonia, 2 ianuarie 1788. Se dau asigurări că trupele ruse, care sunt în mişcare, trebuie să se alăture, în data de 8 a acestei luni (februarie 1788 – n. n.), grosului trupelor ruseşti care părăsesc Bucovina” (Gazette de France, 8 februarie 1788, p. 51).

*

1788, aprilie 11: „Generalul comandant al Galiţiei a scris la Cernăuţi, în 13 martie, că Baronul de Schmerzing, general-maior, a trecut, cu un detaşament de infanterie şi de cavalerie, frontierele Bucovinei; că el a ocupat cinci sate inamice şi s-a asigurat de siguranţa drumului care duce la Hotin; el a instalat o baterie de tunuri pe malul stâng al Nistrului.

Ungaria, 20 martie 1788. În legătură cu scrisorile care vin din Bucovina, febra fetei („putrides”) a început să facă ravagii printre trupe; batalionul Schroeder a pierdut 80 de oameni” (Gazette de France, 11 aprilie 1788, p. 123).

*

1791, iulie 1: „În 1786, împăratul Iosif II a vrut să asocieze Bucovina la Galiţia; guvernămintele acestor două provincii s-au unit, şi dintr-un stat, şi din celălalt, pentru a dezbate împreună; această asociere sau, mai curând, această încorporare a fost distrusă de un decret imperial din 29 septembrie anul trecut (1790 – n. n.), care a fost publicat. Din el rezultă că Bucovina vor forma o singură provincie, în care vor avea conduceri separate, cum le-au avut în 1786, şi că, în ce priveşte administraţia politică şi judiciară, se va rămâne provizoriu pe aceleaşi fundamente, pentru a se preveni nemulţumirile care s-ar naşte din această pricină” (Gazette de France, 1 iulie 1791, p. 226).